roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Augustin Doinas
>
Poezia Lupul singuratic de Stefan Augustin Doinas
Poezia Lupul singuratic
Iubita printre arbori nu se iveste.
Jos, intr-o ripa umbroasa ca-ntr-un ungher,
stau dumnezeieste
batut lenes de-un vint ca si mine stingher.
Nimeni nu trece si nimic nu se-ntimpla.
De altfel, niciodata nu se-ntimpla nimic.
Numai pe timpla
aceeasi suvita-si sporeste argintul din spic.
De doua ori zarea-mi apune sub pleoape,
De doua ori inima-mi tresare in piept.
Presimtul care-mi da tircoale pe-aproape
uneori mi se-aseaza pe umarul drept.
Daca pamintul salbatic nu i-ar sta-n cale,
inima mea cu conturul fibros
s-ar plimba peste fata lunii, agale,
ca o floare rosie, fara miros.
Nimeni nu trece. Precum nimeni nu stie
ca lumea intreaga, pe inserat,
e doar o parere, intre deal si cimpie,
de care sufletul s-a cutremurat.
Iubita dintre oameni nu ma vesteste.
Jos, intr-o ripa de umbra, ca-ntr-un ungher,
stau dumnezeieste
batut lenes de-un vint ca si mine stingher.
De doua ori lumea-mi apune sub pleoape.
De doua ori inima-mi moare in piept.
Presimtul care-mi da tircoale pe-aproape
Sint tot eu, asezat pe umaru-mi drept.
(1942)
Versuri versurile limba romana versurile versurile Stefan Augustin Doinas poet Lupul singuratic romana poeti romani cine a scris. Cine a scris cuvintele autor poetul poezia versuri autor.
Alte poezii de Stefan Augustin Doinas
