roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Augustin Doinas
>
Poezia Psalmul XIX de Stefan Augustin Doinas
Poezia Psalmul XIX
Nascut in cer,dar exilat de Tine
pe-acest pamant de spaime si infrangeri,
ce-ai vrea sa fac? Sa-nfasor in suspine
caderea din gradina Ta cu ingeri?
Sa-mi pun subtilul suflet sa-si deplanga
logodna cu materia natanga?
Sa urlu? Sa blestem?
Nu, Doamne. Clipa
da tuturor pret salbatic: gura
in sarutare poate fi aripa
unui heruv care-ntrecand masura
indoaie un alt cer ce de deschide
la mangaierea maninii mele-avide.
Da, Doamne: jos, la marginea luminii,
eu aflu-n zorii zilei, beat de roua,
vazutele: femeia, ursii, crinii,
granitul fara varsta, luna noua,
si tot ce-i frumusete intrupata
crescand si apunand cu mine-odata.
Daca, trezit din timpul fara capat,
voi fi chemat in rai, strigat pe nume,
ingaduie, Stapane, sa-mi recapat
acelasi trup ce l-am avut in lume:
ca sa domneasca-n veci la vami natale
lucrarea cea dintai a mainii Tale.
Versuri cultura scriitor Stefan Augustin Doinas rime scrisa de. Scoala cartea Psalmul XIX poeti romani limba romana scriitor poezie versuri rime versurile poeziei scrisa de limba romana versurile poetul.
Alte poezii de Stefan Augustin Doinas
