roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Octavian Iosif
>
Poezia Mandolinate de Stefan Octavian Iosif
Poezia Mandolinate
I
Cand l-a zarit,
Venea in sus
Din rasarit,
Ea - din apus.
De nu ma-nsel,
Era-n april:
Copil si el,
Si ea copil!
Cum s-au vazut,
Dragi si-au cazut.
Cum si-au zambit,
Si s-au iubit.
Si-au hoinarit
In jos si-n sus,
Spre rasarit
Si spre apus...
Dar ceasul cel
Fatal veni -
Ea rase, el
Ingalbeni:
S-au despartit;
Si ea s-a dus
Spre rasarit,
El - spre apus...
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, cand
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Si vezi
Trecand
Perechi
La brat,
Si cum
Te-abati
Din drum,
Oftezi
Si-ti chemi
In gand
Un bland
Profil,
Si gemi
Plangand
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu stiu cat sant
De efemer -
Un fulg in vant -
Dar pana pier,
Vreau sa te cant!
Un cantec sfant
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pamant
Si nici in cer...
Si-atata-ti cer
In schimb, ca pret:
Doar sa zambesti
Cand trist, pe drum,
Il intalnesti
Pe cantaret -
Tu numai cum
Stii sa zambesti!
Poeti romani poetul Mandolinate scoala autor versuri scoala autor versurile cartea versuri romana poet scrisa de versurile de dragoste versurile poeziei. Romana descarca poet autor Stefan Octavian Iosif versuri.
Alte poezii de Stefan Octavian Iosif
