roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Minciuna crestinilor de George Cosbuc
Poezia Minciuna crestinilor
Proconsulul ii judeca
In largul tribunal din piata .
Avea doi popi crestini in fata .
Un scriitor din ceata sa
S-a ridicat ca sa citeasca
Dovezi si vorbe ce s-au spus
De cei ce cred intr-un Isus
Si despre legea crestineasca .
- „Ei sunt o seama de iudei
Rautaciosi din cale-afara .
Cu ceialalti iudei din tara
Se galcevesc ca de-obicei .
Ei au un zeu, dar fara nume :
Ei rad cand noi juram pe zei :
Iar a muri, asa zic ei,
E cel mal mare bun din lume !”
A ras proconsulul: - „De-l vor ,
Sa fie-al lor de-acuma bunul !
Dar stiu ca n-o sa vrea nici unul
Caci e minciuna spusa lor :
Hristos muri-n grozava sila ,
Dar nu de bunavoia lui :
Ei de-ndaratnici spun ce nu-i
Si de-ndaratnici nu mi-e mila !”
Dar iata, pana cand in chin
Se zvarcolesc cei doi pe roata ,
Alti doi se dezlipesc din gloata
Si-n fata judecatii vin .
- „Omoara-ne !” - „Va-nseala gandul .
Ca ma siliti la crezamant !
Dar nu va cred, si gata sant
Sa va omor pe toti de-a randul .”
O-ntreaga ceata din popor
Spre tribunal acum paseste .
Mirat proconsulul priveste :
Sunt ei nebuni, ori moartea lor
E-ntr-adevar credinta vie ?
- „Mintiti! si-arunca pumnii-n sus .
A fost un mincinos Isus...
Cati vreau sa moara deci, sa vie !”
Dar cand vazu ca dansii vin
Multime multa, sa-i omoare ,
De-abia se tine pe picioare
De multa furie-Antonin .
-„Pornesc pe capul meu nebunii
Voi moartea de la mine-o vreti ?
Ah, ticalosilor, n-aveti
Destule rapi, destule funii ?”
El da un semn. Si-un grabnic stol
De calareti izbesc poporul
-„ Ei stiu ca e pacat omorul ,
De-aceea mor... Sa-mi faceti gol
In jurul meu ! O simt eu bine ,
Ca moartea-i singurul lor tel ,
Dar ei traiesc c-un gand misel ;
Sa faca toti calau din mine !”
Si-n laturi se azvarl acum
Cu vuiet ingrozit paganii ,
-„ A, iata-i! Mi s-aduna cainii ,
Stau blanzi si nemiscati in drum
Sa-i calce caii... mor gramada...
Loviti-i dar si-i spanzurati...
Si cainilor mancare-i dati
Si-i jupuiti de vii pe strada !
Ei cred ce spun ! Dar vreau sa dau
De ei societatii seama !
Tot rau-i stanjenit de teama ,
Si team-acesti nemernici n-au !
Cand n-are zei aceasta gloata ,
Ce crime poate face ea !
Si cand pedeapsa cea mai grea
E pentru ei nimica toata !”
Minciuna crestinilor cuvinte poezia versuri versuri de dragoste versurile rime. Cartea rime cartea poetul cine a scris poet de dragoste poeti romani de dragoste versurile poeziei George Cosbuc cultura scrisa de.
Alte poezii de George Cosbuc
