roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Nemultumitul de Dimitrie Anghel
Poezia Nemultumitul
Venea-nflorit de alge, de foi, si scoici barbare,
Vuind urca pe dune enormul ocean;
Venea ca un logodnic zvirlind margaritare
Si ramuri rupte-n treacat din codrii de margean.
Cu pletele zburlite salta pe estacade,
Isi anina in pripa splendidele-i dantele,
Si iar le lua ca-n urma mai albe, in cascade,
Sa le resfire-n soare supt geamurile mele.
Pierea apoi prin pesteri, si-acolo, ca avarii,
Ce-si vintura intr-una gramezile de aur,
Rostogolea pietrisul adus de milenarii,
Facindu-si socoteala imensului tezaur.
Se inalta pe urma si iar venea aproape
Sa-mi plinga subt fereastra - o, jalnic Ocean !
Ce-ti mai lipseste oare cind ai atitea ape,
Si-n ele-atitea perle si aur si margean?
Rime poezie versuri cartea limba romana scoala poezii.ro Dimitrie Anghel Nemultumitul cuvinte cultura versuri limba romana literatura poeti romani autor. Versuri literatura versurile cartea.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
