poezia Nunta Zamfirei de George Cosbuc versurile poeziei Nunta Zamfirei scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Nunta Zamfirei de George Cosbuc

Poezia Nunta Zamfirei




E lung pamantul, ba e lat, Dar ca Sageata de bogat Nici astazi domn pe lume nu-i, Si-avea o fata, fata lui Icoana-ntr-un altar s-o pui La inchinat. Si dac-a fost petita des, E lucru tare cu-nteles, Dar dintr-al printilor sirag, Cati au trecut al casei prag, De buna seama cel mai drag A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Rasarit, Un print frumos si tinerel, Si fata s-a-ndragit de el. Ca doara tocmai Viorel I-a fost menit. Si s-a pornit apoi cuvant! Si patru margini de pamant Ce strimte-au fost in largul lor, Cand a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvant mai calator Decat un vant! Ca ieri, cuvantul din vecini S-a dus ca astazi prin straini, Lasand pe toti, din cat afund O mie de craimi ascund, Toti craii multului rotund De veste plini. Si-atunci din tron s-a ridicat Un imparat dupa-mparat Si regii-n purpur s-au incins, Si doamnele grabit au prins Sa se gateasca dinadins, Ca niciodat. Iar cand a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munti si vai, de peste mari, Din larg cuprins de multe zari, Nuntasi din nouazeci de tari S-au rascolit. De cum a dat in fapt de zori Veneau cu fete si feciori Trasnind radvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot radvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Si din Zorit, si din Apus, Din cat loc poti gandind sa bati Venit-au roiuri de-mparati Cu stema-n frunte si-mbracati Cum astazi nu-s. Sosit era batranul Grui Cu Sanda si Rusanda lui, Si Tintes, cel cu trainic rost, Cu Lia lui sosit a fost, Si Bardes cel cu adapost Prin munti salhui. Si altii, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n margarint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi tesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau in salt; Si-n creasta coifului inalt Prin vulturi vantul viu vuia, Vrun print mai tanar cand trecea C-un brat in sold si pe prasea Cu celalalt. Iar mai spre-amiazi, din departari Vazutu-s-a crescand in zari Radvan cu mire, cu nanasi, Cu socri mari si cu nuntasi, Si nouazeci de feciorasi Veneau calari. Si ca la mandre nunti de crai Iesit-a-n cale-ales alai De sfetnici multi si mult popor Cu muzici multe-n fruntea lor; Si drumul tot era covor De flori de mai. Iar cand alaiul s-a oprit Si Paltin-crai a starostit A prins sa sune sunet viu De treasc si trambiti si de chiu Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu E nemplinit! Si-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foisor Iesi Zamfira-n mers istet, Frumoasa ca un gand razlet, Cu trupul nalt, cu parul cret, Cu pas usor. Un trandafir in vai parea; Mladiul trup i-l incingea Un brau de-argint, dar toata-n tot Frumoasa cat eu nici nu pot O mai frumoasa sa-mi socot Cu mintea mea. Si ea mergand spre Viorel, De mana cand a prins-o el, Rosind s-a zapacit de drag, Vatavul a dat semn din steag Si atunci pornira toti sireag Incetinel. Si-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdranganeii la opinci Ca-n port de sat. Trei pasi la stanga linisor Si alti trei pasi la dreapta lor; Se prind de maini si se desprind, S-aduna cerc si iar se-ntind, Si bat pamantul tropotind In tact usor. Iar la ospat! Un rau de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, si tot oaspeti rari, Tot crai si tot craiese mari, Alaturea cu ghinarari De neam strain. A fost atata chiu si cant Cum nu s-a pomenit cuvant! Si soarele mirat sta-n loc, Ca l-a ajuns si-acest noroc, Sa vada el atata joc P-acest pamant! De-ai fi vazut cum au jucat Copilele de imparat, Frumoase toate si intrulpi, Cu ochi sireti ca cei de vulpi, Cu rochii scurte pana-n pulpi, Cu par buclat. Si principi falnici si-ndrazneti, De-al caror buzdugan istet Perit-au zmei din iaduri scosi! De-ai fi vazut jucand voiosi Si feti-voinici, si feti-frumosi, Si logofeti. Ba Penes-imparat, vazand Pe Barba-Cot, piticul, stand Pe-un gard de-alaturi privitor, L-a pus la joc! Si-ntre popor Sarea piticu-ntr-un picior De nu-si da rand! Sunt grei batranii de pornit, Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit! Si s-au pornit barbosii regi Cu sfetnicii-nvechiti in legi Si patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. Si vesel Mugur-imparat Ca cel dintai s-a ridicat Si, cu paharul plin in maini, Precum e felul din batrani La orice chef intre romani, El a-nchinat. Si-a zis: Cat mac e prin livezi, Atatia ani la miri urez! Si-un print la anul! bland si mic, Sa creasca mare si voinic, Iar noi sa mai jucam un pic Si la botez! (Tribuna, Sibiu, 1889, nr. 108)



Versuri descarca versurile poeziei romana George Cosbuc Nunta Zamfirei. Scoala autor scrisa de versuri versuri cultura poeti romani cine a scris descarca scrisa de poet poet versurile cine a scris.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. scoala de tudor arghezi
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #