roversuri.ro
>
Litera B >
Bogdan Petriceicu Hasdeu
>
Poezia O doina postuma de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Poezia O doina postuma
Nu aveam o schioapa de pamant sa-mi fie
Locul meu... acuma-mi stapanesc mormantul;
Si nu indrazneste ciocoiul sa vie
Sa-mi stoarca pamantul!
Alergam ca vita, manat de porunca...
Ma desfat acuma-n tihna boiereasca;
Ar vrea si nu poate ciocoiul la munca
D-aci sa m-urneasca!
Ma batea boierul... acum nu ma bate
Nici vantul, nici raza fierbintelui soare;
Timpul n-a sters inca semne de pe spate,
Dar nu ma mai doare!
Imi lipsea camasa pe ger si pe ploaie,
Cand sedea ciocoiul langa calda-i vatra;
Acum port o haina care nu se moaie:
Tarana si piatra!
Fratii si copiii, ce-au ramas in gheara,
Din a lor durere auzindu-mi cantul,
De la ciocoime atata sa ceara
Cat mi-a dat mormantul!
Poezie versuri versuri autor O doina postuma poet Bogdan Petriceicu Hasdeu literatura. Versurile poetul literatura poet poet rime romana poeti romani poetul versurile poeziei versuri.
Alte poezii de Bogdan Petriceicu Hasdeu