roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Pamantul uitarii de George Cosbuc
Poezia Pamantul uitarii
Acesta-i un cantec de bard ostenit,
De bard din pamantul uitarii.
Stramosii-mi acolo pe stalpi de granit
Cu albe portaluri un templu-au cladit
De marmura-n marginea marii.
Sa-l aiba nepotii prin veacuri de-acum
Spre-a lor si spre-a noastra marire!
Dar muta veni nepasarea pe-un drum,
Iar pe-altul starni-necatoru-i samum
Atotucigasa hulire.
Azi templu-i ruina; prin curtile lui
Culcusuri isi cauta cerbii,
Prin mandrele ganguri scot viezurii pui,
Se joaca pe lespezi de-altare-ale lui
Soparle tacute-ale ierbii.
Cu galbene oase-ale mosilor mei
S-amesteca-n praful cararii
Strivite statui ale marilor zei.
Azi radeti, si vai, cum veti plange, o, misei,
Cu hohot la ziua-nfruntarii!
Dar noaptea din frantele marmuri rasar
Luciri ca de fulger, si soapte:
Stau jalnicii zei la ruine, si par
Cuprinsi de manie si galbeni de-amar
Si zboara cu vaiuri prin noapte.
Si iese-al lor bard si s-aseaza plangand
Pe-o piatra sub zidul de-afara,
Si canta si plange, ghitara batand,
Iar alba lui barba ca raul curgand
Se-mprastie peste ghitara.
Prin lanuri obsiga si sterpul odos
Si-n pieptul lor inimi nebune!
Batjocura-i astazi al nostru prinos.
Ei uita, voind, cu ce truda i-am scos
Din jalnica mortii genune!
Asculta proroci ai minciunii, si plini
De-al lor o nebuna-nvrajbire,
Le-aluneca gandul spre zeii straini,
Fac neamului nostru cununa de spini:
Spre-a lor si spre-a noastra marire!
Eu nu ma voi plange nepotilor tai,
Pamantule sfinte-al uitarii!
Desfa-te tu singur si-nghite pe rai,
Caci iata-i pe toate gatitele cai
Rasar conjuratii pierzarii!
Romana George Cosbuc scrisa de descarca scoala poezia descarca cine a scris cuvinte autor cultura rime scriitor. Scrisa de poetul poeti romani rime versuri Pamantul uitarii cuvintele versuri versuri.
Alte poezii de George Cosbuc
