roversuri.ro
>
Litera C >
Camil Petrescu
>
Poezia Patul lui Procust de Camil Petrescu
Poezia Patul lui Procust
Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capatul carent razbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povara,
Si de ma apara, ma si masoara.
Triunghiul tau inscrie albatrosii,
Si doare mlastina cu viermii rosii,
Dar cum, mirajul frumusetii nevalente,
Cand ochiul meu spre cruguri, sus, atent e?
Hraniti cu putrezime de asemeni,
Se-ngrasa nuferii suavi si gemeni,
Eu, plin de bale si vascos, greu lupt
Alaturea, din soare sa ma-nfrupt.
Cu burta flasca, la urechi rubin,
Cu clopotei de slava si venin,
Vecin cu mine e si se taraste, totusi
Imparateste balta, albii lotusi.
Dar ochii mei in mine se intorc,
Sa ma cuprind, alt fir incep sa torc.
Mai mare sunt, decat cei mari, si mai
Frumos, decat un crin in miez de Mai.
Spre tine, Doamne, gandul imi inalt...
Nici flori, nici aur, nu mi-ai pus in smalt,
Nici ghiare. Tu mi-ai dat in loc de ele
Doar constiinta miseliei mele.
Camil Petrescu versuri versurile poeziei poetul Patul lui Procust poeti romani scrisa de de dragoste de dragoste literatura de dragoste poezie poet versuri limba romana. Scrisa de scoala poezia.
Alte poezii de Camil Petrescu
