roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Perirea dacilor de George Cosbuc
Poezia Perirea dacilor
Prea se-ntinde veselia
Tot cu praznic si desfrau!
Veti taia cu totii viia,
Si veti duce toti la rau
Vinu-n sticle ori in vase
Sa-l varsati pe apa tot:
Cel ascuns de voi prin case
Cu putere am sa-l scot.
Asa vreau. Asa veti face
Ca-i tai capul cui nu-i place!
Fost-a jale-n tot regatul
Si la munte si la ses;
Planse-orasul, vai, si satul,
Carciumarii mai ales.
Si varsat-au lacrimi dese
Popii si poetii lor,
Cele doua tagme-alese
Cari la orisice popor
Sunt apostoli ai multimii,
Deci la vin de-a pururi primii.
La cetatea Buridava
Ei facur-un meeting.
Nu stiu care-a fost isprava,
Caci de-acestea nu m-ating.
Stiu ca cinci senatul dete,
Camera pe altii cinci
Delegati, cu mandre plete,
Bernevici avand si-opinci,
Sa supuie majestatii
Plansul tarii si-al dreptatii.
Unul singur avea cizme
(Primul dac ce le-a purtat)
Si vorbea cu galicisme,
Ca-n Paris trei ani a stat
De-a invatat geologie,
Si-avea Takowa pe piept,
Il chema sarab Ilie,
De spun cronicele drept,
Iar in mana-avea cravasa
Semn distins, ca bulibasa.
Zise el: De vrei, ne-arunca
Peste-un milion de scari,
Dar cinstita ta porunca
Prea ne scoate din rabdari!
Cand nu-i strop de vin in tara
Ce sa bem noi? Petroleu?
Regele cu vorba rara:
Oh, Sarailie-al meu!
Tu cunosti pe Leon papa,
Vorba lui mereu e: Apa!
Rege mare! Mai cu-ncetul!
Apa-i lucrul cel mai bun,
Dupa cum Pindar poetul,
Popa Kneip si multi o spun,
Insa dacii, ca paganii,
Nu beau apa, nici sa-i pici.
Zic si ei, cum zic romanii
Cei ce-urmandu-ne pe-aici
De stramosi ne-or recunoaste:
Apa-n burta face broaste!
La o mie doua sute
Dupa Crist! Iar noi suntem
Morti de tot, cand ni-e ulciorul
Gol o zi, ca la golani,
Cum deci ii vom duce dorul
Treisprezece sute de-ani!
Pan-atunci ne ia tatarul,
Tot cu gand ca-i gol paharul.
Ascultand aceste spuse,
Regele-a zambit perfid.
Dete-un semn si-un serv aduse
Zece cupe c-un lichid.
M-am gandit fara-ncetare;
Ceva trebuie sa beti
Iat-aici zece pahare.
Iar dincoace-aveti pesmeti
Spuneti, principi, de va place,
Si cum vreti, asa voi face!
Sar fruntasii daci cu ura!
Sa ia toti paharul plin,
Caci aveau ca focul gura
De cand nu baura vin.
Insa care cum inghite
Da sa scuipe mai curand
Si cu fete-ngalbenite
Se privesc pe rand, pe rand.
Rege, asta-i vrajmasie!
Ce ne dai sa bem lesie?
Auzim ca mult li-e draga
Celor scoborati din Crum
Un lichior ce-i zice braga
Si si-o-mpart de cinci pe drum.
Da! Intai cand am vazut-o,
Am crezut ca sunt laturi,
Dar pe Zevs, ma jur, pe Pluto:
Taina astei bauturi
N-o-nteleg s-asculti de mine
Decat cei cu gusturi fine!
O, fruntasi cu mandre coame!
Asta-i braga! Si se bea
Si de sete si de foame.
Mama dracilor s-o ia!
Acest soi de bautura
Nu-i de noi! Ne vara-n draci.
Sa le-o torni cu sila-n gura
N-au s-o-nghita bietii daci.
Parca-i terciul cu lamaie
De-oblojeli pe la calcaie!
O veti bea! raspunse tare
Si-n manie Deceneu,
Daca nu-mi dati ascultare
Si-agitati poporul meu,
Am s-o-mpun, Sarailie,
Astazi prin decret regal,
Toti s-o bea! A, terci sa fie,
Insa terci national!
Haid sa bem, uitand trecutul
Beti, sa-i facem inceputul.
Pe feresti sarira printii
Care si-ncotro vazu!
Unu-n goana-si rupse dintii,
Altul intr-un put cazu.
Cel cu cizme, dand din coate,
Se izbea de boi si vaci,
Tropaind cele ciuboate,
Ca-l bagase braga-n draci!
Si-au ramas cei printi de-ocara
Apasand popor si tara.
N-au fost insa lucruri bune
Ce-acest rege-a faptuit,
Caci istoria ne spune
Cum ca dacii au pierit:
Ori de dor de bautura,
Ori de cazna-n ciuda lor,
Deci luati invatatura,
Regilor, in viitor:
Dac-aveau ce soarbe dacii,
Poate si-azi traiau, saracii!
Scrisa de George Cosbuc versuri romana poetul poet poezia poezie scriitor poeti romani cartea Perirea dacilor cartea cartea versuri romana limba romana. Versuri.
Alte poezii de George Cosbuc
