roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Pierde-vara de George Cosbuc
Poezia Pierde-vara
Frunzis al padurii batrane,
Doinesti, o tovarase-al meu!
Doineste si vantul prin grane,
Iar apa-n izvoare murmura
Si spune tot, tot spune din gura,
Tot spune mereu.
Sub paltin aici e racoare,
Ies umbre pe dealuri si pier,
Nascute din dungi plutitoare
De nori ce-n grabire s-aduna
Pe munti, aurita cununa
La margini de cer.
Ma uit la vulturul din zare
Cum zboara puternic si lin,
Acum e cat corbul de mare,
Cat pumnul abia, cat albina,
Si-n urma-l inghite lumina
Din largul senin.
S-aude pe coasa cum suna
Ciocanul; pe margini de rau
Poporul de pasari s-aduna.
E cantec de lunca, pe creste;
Flacai ce cosesc, si neveste
Prin lanuri de grau.
Iar norii-si tot schimba faptura,
Se zbuciuma-ntr-insii-aratari -
Isi casca balaurii gura;
Vad cuiburi de pajuri maiestre,
Si roibii cei fara capestre
Din smarcuri de mari.
Prin mare trec zmeii cu-notul;
Si, iata-l, tarand un copac
Piticul cu barba cat cotul,
Ies scroafele-marii cu puii,
Si sparge-nchisorile Gruii
Batranul Novac.
Vad Lupul din basme, cu laba;
Zmeoaice, si codu ce-l rod.
Pe Greul-pamantului baba
Cu vraje-l ucide-ntr-o lunca,
Si uite, Cal-galben s-arunca,
Iar zmeu-i sub pod.
Frumoasa-mi rasare-o Ileana,
Si canta-n cosita ei flori.
Vad zanele goale-n poiana,
Scaldandu-se-ascunse-n padure,
Cand vine-un voinic sa le fure
Camasile-n zori ...
Dar iata-l cu galbene plete,
Frumos, sa-l ucida de drag
La san indragitele fete -
Copilul, nascut, al tacerii,
Ce-ti vine prin linistea serii
Si-ti sade pe prag.
Prin iarba-nspicata el vine
Iesit de sub mucede stanci;
Tiptil se strecoara spre mine
Si capul din iarba si-l scoate,
Dar iute s-azvarle pe coate
Si-asteapta pe branci.
Soseste, s-apleaca de-aproape,
Iar fruntile noastre s-ating;
O panza eu simt pe pleoape,
Parand d-un paianjen tesuta.
Si-n urma pe ochi ma saruta,
Iar ochii-mi se sting.
Mi-e teama sa-l sperii; si-alene,
Vrand ochii de vraja sa-i scap,
Ma-ncerc sa duc mana spre gene.
El simte, strengarul, se-ntinde
Si mana cu zambet mi-o prinde,
Mi-o pune sub cap.
Si-n palme-ascunzand obrajiorii
Se pierde prin naltul porumb -
S-amesteca dealul si norii
Si-n noapte pamantul se-ncheaga:
Simt, parca, topindu-se-ntreaga,
Faptura-mi de plumb.
Iar vantul doineste prin grane;
Doineste tovarasul meu,
Frunzisul padurii batrane,
Iar apa din vale murmura
Si spune, tot spune din gura,
Tot spune mereu.
Poezia cuvintele poeti romani limba romana scrisa de versuri George Cosbuc cuvintele. Literatura cine a scris descarca poetul cultura limba romana versuri poezii.ro cultura Pierde-vara.
Alte poezii de George Cosbuc
