roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Puntea lui Rumi de George Cosbuc
Poezia Puntea lui Rumi
I
Rumi adunase-n creier
Toata cumintenia lumii -
Si-ntr-o zi regele Gupta
Cheama la palat pe Rumi.
„Maine-i Anul nou, stii bine.
Si-obicei din vremuri este
Ca-ntr-aceasta zi sa fie
Sarbatoare de neveste.
Si-as dori vrun lucru mare !
Tu esti sfant, asa se spune,
Faci minuni; si maine tocmai
Ce n-as da pentr-o minune.
Inmultim splendoarea zilei
Vrei ? Gasesti tu una-n pripa.”
Rumi a ramas pe ganduri,
Negasind raspuns o clipa.
Si-a plecat. Facuse dansul
Mari minuni de aladata,
Dar acum avea prilejul
Pentru cea mal minunata.
II
P-un ses larg sunt adunate
Gintile din Himalaia,
Osteni negri-n coifuri albe,
Priricipi, preoti, sclavi si raia.
Toti barbatii stau d'oparte,
Iar la mijloc stau fecioare
Si neveste-n larga hora,
Toate-n port de sarbatoare.
Iar regina joaca-n frunte
Cu optzeci de principese.
La un semn s-alina jocul,
Si-acum Rumi-n mijloc iese.
El avea un cort d'oparte,
Iar in cort ? Cine-ar sti spune !
El incet desface cortul
Cu ascunsa lui minune.
Se ivesc doi stalpi, in urma
Altii doi, apoi marunte
Peste stalpi cateva scanduri.
Ce era ? O simpla punte. -
„Rege, nimeni nu cunoaste
Ce-i in sufletul femeii,
Numai cei de sus ! Si iata
Si-ntr-un lemn s-arata zeii !
De va trece peste punte
O femeie credincioasa,
Se va-nfrumosa femeia,
Ramaind mereu frumoasa.
De va trece insa una
Care si-a-nselat barbatul,
Ea se va negri ca noaptea,
Astfel ispasind pacatul.
Dar eu cred ca nu-i nici una
Cu pacate ! Cea mai casta
Treaca-ntai! Si-apoi sa treaca
Rand pe rand cate-o nevasta.”
Si-a tacut. Erau in siruri
Zeci de mii de sute
De femei: ce de credinta
La un loc, ce de virtute !
Dar virtutea - zice Veda -
Este muta, vecinic rece.
Gupta striga, da un ordin,
Da pe-al doilea, da vro zece
S-apoi zambitor priveste
Spre regina - „De se poate,
Treci tu-ntai, si dupa tine
Au sa treaca-n urma toate !”
- „Daca vrei, eu trec, nu-mi pasa !
Dar chiar eu ? Nu se cuvine
Sa pui, rege, la-ndoiala
Sufletul unel regine.
Ma-nroseste singur gandul
Ca tu ai aflat cu cale
Tocmai azi sa pui la proba
Inima nevestei tale !”
Si-a ramas pe loc regina,
Regele-a privit sinistru
Spre Nipunica, nevasta
Celui mai frumos ministru.
„Iara, rege, zise dansa,
Nu pot suferi privirea
Multor ochi! Sunt sfiicioasa;
Eu as trece, insa firea...”
Principesele-nrosite
Bucuros voiau sa treaca,
Dar putea sa minta puntea,
Vrun nedrept putea sa faca,
Ori mai stii ? Batranul Rumi
Face-o gluma, cum se vede ;
Si-i atat de slaba puntea,
Ca-n ea nu te poti increde.
S-apoi cum sa creada lumea
Ce vor spune niste lemne ?
Regele, muscandu-si gura,
A tacut, convins pesemne.
-„Dar minunea unde-i, Rumi ?”
Punand degetul pe frunte
A zambit batranul preot:
- „Puntea e ca orice punte !
Nici virtutea n-o arata,
Nci pacatul, dar azi, rege,
Dintr-o punte mincinoasa
Trei minuni tu poti alege.
Multe bunuri are omul,
Dar virtutea cea mai mare
E sa nu se tie mandru
Cu virtutile ce are ;
Deci nu-i o minune daca
Dintr-atate mii de sute
De femei, nici una mandra
N-am gasit de-a ei virtute ?
Iar frum'setea-i bun netrainic
Si ispititor la rele,
Stiu nevestele-acest lucru,
Si, vezi, ce cuminti sunt ele!
Cand ajungerea frumusetii
Este-atat de lesnicioasa,
Nu-i minune ca nici una
N-a voit a fi frumoasa ?
Iar minunea cea de-a treia,
Care va fi vecinic noua,
E ca toti noi pana astazi
N-am stiut pe cele doua !”
A ras regele, curtenii
Toti au ras, si-a ras poporul
Si-a ras insusi sfantul Rumi,
De minuni iscoditorul.
Dar razand, priveau barbatii
Neincrezatori la scanduri:
I-a cuprins o presimtire
Si-au cazut pe multe ganduri,
Iar nevestele ? Vadite
Cu virtutea-n fata lumii,
Faceau haz ca d-asta data
A patit rusine Rumi.
(1893)
Scriitor versuri poezie romana versuri versuri versuri Puntea lui Rumi de dragoste. Poeti romani cartea limba romana poezia autor scrisa de poezie George Cosbuc poetul.
Alte poezii de George Cosbuc
