roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Seara de George Cosbuc
Poezia Seara
Ai durat prin aer punte
Din fasii de foc: te-ai dus
Tot mai sus si tot mai sus
Stai acum pe-un varf de munte
Si-ti intorci senina frunte
Spre apus.
Rosii, ca o luna noua
Ai tu hainele subtiri,
Lungi si fara-mpodobiri.
Iar pe tamplele-amandoua
Porti, stralucitori de roua,
Trandafiri.
Ochii-i tii la soare tinta,
Si cu ochii tu-l desmierzi:
E flacau si-acum il pierzi,
Si ti-e drag, si stai ca franta ...
El s-a dus, si jalnic canta
Codrii verzi.
Umed aer te-mpresoara
Si-n durerea ta atunci
Rupi cununa si-o arunci:
Rosii flori prin aer zboara
Desfoiate, ca sa moara
Jos prin lunci.
Plangi acum. Te-a-nvins iubirea!
Albe lacrimi cad pe flori
Si pe frunze, cand scobori
Plansa catre vai privirea.
Si-o sa planga toata firea
Pana-n zori.
Te-a cuprins necaz deodata
Si din ochi cu ciuda strangi,
Parc-ai vrea sa rupi, sa frangi
Sa-ti razbuni, frumoaso fata
Parca lumea-i vinovata
Ca tu plangi!
De pe turn - ce-i el de vina? -
Aurul tu ni-l despoi;
De pe ape iai apoi
Ce-i argint si ce-i lumina!
Codrii tu, de ciuda plina,
Ni-i lasi goi.
Fluturii de prin valcele
Tu-i ascunzi acum cu zor,
Culci in cuiburile lor
Veselele randunele,
Si pe usa dragii mele
Pui zavor.
Iar in urma, razbunata,
Moartea cum o simti venind.
Cu manie tresarind
Scuturi fruntea-ntunecata
Si-atunci pletele-ti, deodata
Se desprind.
Peste bratele rotunde,
Peste pieptul tau frumos,
Ca un rau intunecos
Parul ti se varsa-n unde
Si din crestet el te-ascunde
Pana jos.
Cu miscari nespus de line
Tu te nalti apoi spre cer;
Vai si lunci si toate pier -
Neagra-n urma-ti Noaptea vine,
Falfaind din aripi pline
De mister.
Scrisa de George Cosbuc cultura Seara cuvintele de dragoste limba romana versuri cuvinte poeti romani poezie scriitor autor. Scrisa de versuri poetul scrisa de cultura.
Alte poezii de George Cosbuc
