roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Sufletul metalic al orasului de Nichita Stanescu
Poezia Sufletul metalic al orasului
Se face seara si orizontul coboara.
Orasul isi ridica un cartier spre luna.
E un sunet de fier, de cabluri intinse.
Umbrele oamenilor incep sa apuna.
Cand ridic bratul, umbra lui ascutita
izbeste capatul strazii de unde vii, necunoscut,
de parca-as fi zvarlit la intreceri o lance
pe care o primesti nepasator in scut.
Esti sufletul de metal al orasului.
In amurguri apari in pietele ovale:
- Cetateni, s-a facut seara. Incep serbarile!
(Bratele tale barbatesti par doua macarale)
Te-ntalnesc uneori, cand ma-ntorc de la lucru.
Gandurile izbesc in stele si ele rasuna.
De-a lungul stalpilor zvelti, cand ma-ntorc
de la lucru,
un cartier al orasului se ridica la luna.
Nu te recunosc nicviodata de la prima privire;
iei mereu un alt chip.
Azi mi-apari ca o schela indragostita
de tainicul zenit.
Romana rime poezii.ro poezie poet Sufletul metalic al orasului autor poezie cartea poeti romani cuvintele poezia cartea versuri Nichita Stanescu versurile poeziei autor. De dragoste poetul versuri autor cuvintele versurile poeziei.
Alte poezii de Nichita Stanescu
