roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Sulamita de George Cosbuc
Poezia Sulamita
La nucii din livezi m-am dus,
Sa vad ce e prin vale,
Am mers la vii pe deal in sus
Si mi-am facut o cale
Pe campii de catre Damasc
De ce m-am dus eu oare
La locul unde turme pasc?
Va jur, fete fecioare,
Sa nu cercati voi a trezi
Iubirea-n piept cu sila,
Caci ea de sine va veni!
Cunoasteti voi copila
Sionului? Cine-i ca ea?
Frumoasa ca ea, cine?
Frumoasa esti, iubita mea,
Nici roza nu-i ca tine!
Vai, las sa te mai vad, caci fierb
Vii, scumpa porumbita,
Sarind pe deal ca pui de cerb,
Jucand a ta cosita
Prin crinii campului, dar las
Sa-ti vad obrajii, draga,
S-aud fermecatorul glas;
Sa tremur ziua-ntreaga
Caci te aseaman, roza mea,
Cu roibii de la carul
Lui Faraon si-am zis: Ca ea
Nici una n-afla harul!
Oh, cat de drag stii sa zambesti,
Placuta esti ca luna,
Ca soarele curata esti,
Tu singura-a mea una!
Al tau sunt eu, a mea esti tu!
Am optzeci de regine.
Dar nu-mi sunt dragi ca tine, nu!
Vezi, draga, vara vine,
Pe campuri vitele dau flori
Si merele granate
Se nasc, iubito, noi din zori
Vom merge-n vii la sate.
Dar trage-ma de mana, hai,
Cu fuga dupa tine!
La Baal-Hamon, la vii, sa-mi dai
Saruturi, fi-va bine?
De, beti de multe sarutari,
Ne va umbri smochinul,
Stii tu, c-a tale dezmierdari
Mai dulci sunt decat vinul?
Intoarce-te sa te privim
La joc intre fecioare!
Voi, fete din Ierusalim,
Va jur pe caprioare,
Sa nu-mi radeti voi draga mea
E neagra Sulamita,
Caci soarele-a privit la ea,
Dar cine-i ca iubita
Lui Solomon? Frumoasa esti,
Tu blanda porumbita,
Un crin in vai, asa-nfloresti!
Si neagra ta cosita
Ca purpura lui Dumnezeu,
Cum fir de fir s-alege,
Si-n lant facut din parul tau,
Tu sclav ai prins un rege!
Gradina-nchisa esti, izvor
Oprit ca sub pecete,
Priveste-o, tu uimit popor!
E soare intre fete!
Ca un sigil ea mi s-a pus
Pe inima ranita;
Cu val p-obraz, la spate dus.
Atat e de iubita,
Ea, cea mai scumpa-ntre femei!
Cuvintele-i ca mustul,
Ca palmul e statura ei
Si trupul ei ca bustul
De fildes in vestmant safir
Din piept pana-n calcaie,
Tu, Sulamito, deal de mir
Si munte de tamaie!
Siragul dintilor tai, des,
Ca turma pascatoare
De oi nesterpe, care ies
Sirag din scaldatoare!
C-un turn de marmur oare nu-i
Frumosul gat asemeni?
Si tatele-ti sunt ca doi pui
De cerb ce se nasc gemeni!
Doi crini sunt buzele si strat
De flori iti e obrazul;
Si nu sticlesc inviorat
Nici apele din iazul
Lui Hesbon,ca si ochii tai,
Pe fata ta senina
Ei seamana cu porumbei
Pe tarm de apa lina!
O, spune-mi, unde stai in vai
Si unde porti tu turma?
Fugi, draga, fugi de sotii tai,
Caci eu, pandindu-ti urma,
Veni-voi catre-miez de zi
Tiptil preste coline,
Acolo unde tu vei fi
As merge pentru tine
Si-n munti cu pantere si-n gropi
Cu lei si pe tot locul!
Oh, da-mi sa beau macar doi stropi
De vin, caci ard ca focul!
Cu ochii m-ai aprins detot;
Cand gura ta zambeste,
Eu nici sa mai respir nu pot
Si sangele-mi vuieste!
Ai tai frati, in mania lor,
Te-au pus strajer la vie;
Cei rai cu gandul, din popor,
Ne-au zis intr-o manie:
Ea are rochia pana-n pulpi.
Ce vrea cu el baiata?
Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi!
Veniti sa prindem fata!
De ce asa? Caci m-ai iubit.
Vigilii de la poarta
Batutu-te-au si te-au ranit
De te-au lasat mai moarta;
Oh, nu iesi-n Ierusalim,
Caci ei iti rump vestmantul!
Dar ce ne pasa! Ne iubim
Chiar de-ar pieri pamantul!
Si noaptea eu la voi am mers,
Tu nobila mireasa,
La poarta rugatoru-mi vers
Cerea sa intr-un casa.
Si tu mi-ai zis: M-am dezbracat
Si cum sa ma-mbrac iarasi!
Si-atunci tu toat-ai tremurat.
Mancati si beti, tovarasi,
Ca eu d-acum nu sunt cu voi!
Ma bate noaptea vantul
Si, cum sunt plin de-a noptii ploi,
Ii picura vestmantul,
Si parul meu de roua-i ud
Voi, patimi, mai dormi-veti?
Desteapta-te, tu vant de sud,
Ridica-te, tu crivat!
Eu ard in flacari, ard detot!
Prin mii de mari as trece,
De-as sti ca ele-n parte pot
Iubirea sa-mi inece!
As vinde sceptru si popor
Si-n joc mi-as pune soartea,
Dar bine stiu c-al meu amor
Mai tare-i decat moartea!
Ca iadul, gelozia lui
Atat e de turbata:
De ce nu poti oare sa-ncui
Si-amorul sub lacata?!
Veninul dragostei il sug
Si-s bolnav de iubire,
Caci tu m-opresti, d-as vrea sa fug.
Cu-o singura privire!
Fugi tu de mine, fugi, caci eu
Nu pot fugi de tine!
O, dati-mi vin si must sa beu,
Sa-nec durerea-n mine!
Atata farmec d-unde-l ai?
Tu cea mai draga floare,
Eu tremur cand te vad si vai,
Cand nu te vad ma doare!
Oh, cand va face Dumnezeu
Vapaia sa se stanga
Si stanga mea sub capul tau
Si dreapta sa te stranga?
Nu mi-ar pasa de m-ar vede
O lume; sa ma vada!
Oh, dac-ai fi tu sora mea,
Te-as saruta pe strada.
Era-n amurg. si Solomon
Canta pe Sulamita.
Castelul nalt de pe Sion,
Frumos impodobita
Cetate, stralucea-n amurg
Cu turnuri de metale,
Si s-auzeau domol ce curg
Paraiele din vale.
Sub nuci, sub boltuitul arc
De frunze, sta poetul,
Si-un vant pribegitor in parc
Batea-n frunzis duetul.
Dormeau toti cei din Israel,
Si noaptea ea venit-a,
Tarziu in noapte insa el
Canta pe Sulamita.
Poeti romani cine a scris descarca poetul rime George Cosbuc Sulamita scoala cultura versuri poezia cuvinte cultura. Versuri poet cuvintele poezia poezia scriitor scoala cuvintele.
Alte poezii de George Cosbuc
