roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia Talhar de Vasile Voiculescu
Poezia Talhar
Doborat de ananghii, la poalele Tale
Doamne, nu mai stiu sa ma rog, natang.
Ma strivesc munti de angarale;
Ce ti-as putea cere? Parale?
Bat cu fruntea tarana si plang.
Zac, asa despuiat, dosadit.
Dar cozile ochilor imi fug viclene
Si iscodesc pe sub gene
Dincolo de roata pamantului zgarcit...
Ce de avutii ai strans, Parinte,
Acolo, sus, in tarmurile sfinte!
Ganduri pagane imi dau ghes...
Nu ma mai rog... Doamne, ai inteles:
Cum te-as prada! Cucernic talhar,
As sari hoteste pe o fereastra
In imparateasca Ta bazilica albastra,
Sa jafuiesc dumnezeieascul altar.
Nu ma ispitesc necuprinsele Tale taine,
Putere, slava, minune, har,
Nici ale ingerilor aurite vestminte,
Desi n-am haine,
Nici intelepciunea Ta, desi n-am minte,
Ti-as lasa raiul si stelele neatinse,
Nu-mi trebuiesc nemurirea cu vieti nestinse,
Nu jinduiesc nimic, la nimic alt nu m-as bucura,
Nici jilt de aur, nici potir de margaritar:
Din toata holda de splendoare,
Din visteria de frumuseti si odoare,
Cu inima mea cutezatoare,
Doamne, numai Dragostea Ta as fura...
(1951, iunie 2, Bucuresti)
Poeti romani poezie limba romana poezie versuri poet Vasile Voiculescu Talhar. Versuri cultura poetul poetul scriitor versuri poezia scoala versurile poeziei poezie rime cartea versuri versuri scrisa de.
Alte poezii de Vasile Voiculescu
