roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Tomozei
>
Poezia Tara lacrimii de Gheorghe Tomozei
Poezia Tara lacrimii
Din timp neaflatul si fara slava, sunt junghiatul
cu o garoafa, spart de glontul graului luminat,
impuns de clontul de crin. Spanzurat de
dalii fierbinti si batut peste dinti cu sira de spinare
a unei flori amare si batut peste vorbire cu
ale ierbilor sire...
Fiecare rana mi-e ca ochiul, sub sprinceana.
Ma trage din groapa deschisul de pleoapa, cand sunt
insangerat foarte, pun pleoapa-ntre mine si moarte,
cand sa uit patimirea ajung, deschid pleoapa
si plang.
Cu lingura-pleoapa mananc si beau apa.
Cand imi moare vreo lacrima o pun, dupa datina, ca-ntr-o
lacrioara in lumea de-afara.
De-mi naste lacrima muierea, surp, dinlauntru,
tacerea cu petrecere dulce in pleoapa cu
copai alunge.
Mosia mea e o pleoapa cu lacrima-n ea, cu veche
dragoste si priveghe si cu sare
neiertatoare...
Gheorghe Tomozei versurile poeziei versuri poeti romani cultura poezia rime rime scriitor versuri cuvintele. De dragoste poezie literatura cartea versuri Tara lacrimii literatura cine a scris.
Alte poezii de Gheorghe Tomozei
