roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Testament de Nichita Stanescu
Poezia Testament
Ma cirpesc cu vorbe, cu substantive,
imi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
in care mortu-l cos, de viu.
Caci trebuie sa dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
in dulce scriere tarzie
tinand alaturi mortii si vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fara sa stim unde ne duce
in care dalbe viituri.
Incat nu stim cine traieste -
cuvantul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul...
Cuvinte Nichita Stanescu scrisa de cultura Testament poezia de dragoste versuri cuvintele poet. Cuvintele poeti romani scoala versuri scrisa de cartea scoala descarca.
Alte poezii de Nichita Stanescu
