roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Toamna de George Cosbuc
Poezia Toamna
Toamna tarziu
In noaptea cu luna,
Cum vajaie codrul
Si geme si suna!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rasare
Si vine si creste
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Si bine-ntelege
Al ostilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea sa rascoale
Puteri obosite
Si-njura si urla,
Ca-si simte pierirea.
Si galben se face,
Nu poate s-adoarma,
Nu-si afla nici pace,
Si tremura codrul
Cu inima rupta
De spaima, se zbate,
Cu vantul se lupta,
Pocneste si suna
Si-si urla durerea,
Caci vantul il prinde
Si-l strange de mijloc
Topindu-i puterea!
Si codrul se-ndoaie;
Si-l biruie vantul
Razand il sugruma
Si-i rupe vestmantul
Si parul i-l smulge
Si-n vai il arunca.
Un tipat rasare
Pe deal si pe lunca;
Grabitele pasari
Cu vuiet alearga
Si norii vin stoluri
Pe-ntinderea larga
De spaima s-aascunde
Paraul sub ghiata -
Si regele codru,
Din ultima viata
Suspina vazandu-si
Pustiul, si geme
Si cade pe spate
Si moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Si moare natura
De jalea padurii
In toamna tarzie!
Scrisa de poezii.ro poeti romani cuvinte poezii.ro de dragoste. Poezii.ro cuvintele cultura romana poetul George Cosbuc Toamna cuvintele cuvinte versuri versurile poeziei versuri versuri romana cultura romana.
Alte poezii de George Cosbuc
