roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Tonul de Nichita Stanescu
Poezia Tonul
Osul e o bucurie numai atunci cand este os al fruntii,
cand apara iar nu dezbina,
cum e vertebra alcalina
din toiul greu al carnii si al nuntii.
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dansul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascand un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
Am sa ma dezobisnuiesc de stelele cerului
cum apa ingheata dezobisnuita de fulgul zapezii,
imi voi lua trupul infrigurat
si da-l-voi eu insumi sa mi-l pasca iezii.
Sa ma dezobisnuiesc sa mai fiu om
mi-a fost dat destul de usor.
Sa ma dezobisnuiesc sa traiesc
mi-a trebuit doar o moarte cu omor.
De lupi ma dezobisnuiesc cel mai greu,
sunt singuri si pe zapada.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de singuratate.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de zapada.
In rest, vreme trece, vreme vine.
Versuri autor versurile descarca scoala poet literatura cartea literatura cine a scris versuri poeti romani versuri poet Nichita Stanescu. Tonul de dragoste de dragoste versurile poetul autor cuvintele versurile.
Alte poezii de Nichita Stanescu
