roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Tovarasilor mei de Dimitrie Anghel
Poezia Tovarasilor mei
Atitea flori si nu sint doua sa-mbrace la un fel vestminte...
Citi ochi frumosi nu-si pierd vederea in horbota de-odajdii sfinte,
Si cita purpura si aur pentr-o hlamida-mparateasca,
Cind de ajuns e pentru ele ca soarele sa straluceasca.
Atitea flori - dar azi, pe cine il mai opreste-n drum o floare ?
Far' de ghirlanzi de roze-odata, nu era zi de sarbatoare,
Si-un zid incununat de-acante, de crengi de dafini si liane,
Spunea la trecatori splendoarea si faima unei curtezane.
Flori - pretutindeni flori, podoaba cea mai iubita de lumina,
Un fir de romanita ride atit de dulce pe-o ruina:
Caci toate au un grai pe lume si florile il au si ele...
Ce ochi nu se-ntrista alt'data de jalea unei asfodele ?
Si care gura poate face marturisiri de-amor mai bine ?
Leandru a trecut o mare ca sa ajunga pin' la tine,
O, Hero, vergina duioasa, si toate-aceste pentr-o floare...
Ferice-i cine poate stringe manunchiul de nemuritoare !
Plecati pe fata lor blajina, calind o forma ideala,
Citi n-au trecut pe-aceeasi poarta, dar s-au intors cu fata pala
Si cu privirile pierdute, zvirlind cu gestul Ofeliei
Comoara florilor culese in cimpul trist al nebuniei...
Dar cine poate, investminte-si gindirile-n odajdii sfinte,
Ca florile de felurite sa-i fie-a graiului vestminte,
S-adorm-apoi - caci mor imperii si cad cununele de aur:
Eterne-n lumea asta-s numai cununele de foi de laur.
Versurile poeziei Tovarasilor mei versuri rime poeti romani cuvintele limba romana versurile scoala. Versuri poezie Dimitrie Anghel scoala autor cuvinte cuvintele versuri cine a scris cultura.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
