roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Vantoasele de George Cosbuc
Poezia Vantoasele
Sa ne fereasca Dumnezeu
Si-auda-ne din cer cuvantul!
Mi l-a-nghitit acu pamantul,
Si-atata om aveam si eu!
Mi l-am intors in pat cu mana,
Si-am fost la babe si la vraci
Si-am dat si mila la saraci -
Si mi-a murit la saptamana!
De suflet noi voiam sa-l dam
Si-l dedem gata-n mana mortii!
Era voinic; trasese sortii,
Si-am tot zorit sa-l insuram.
Gasisem una mai de gazda -
Caci nu eram nici noi din drum
Dintai n-o vruse nicidecum
Dar s-a mai dat si el pe brazda.
Si ne-am gatit dupa puteri,
Cu lautari s-aducem fata,
Cu vin si chef, precum e data -
Tin minte toate, ca de ieri.
Si cati nuntasi! Sa-i spuie pragul!
Si-afara ger, ca la Craciun.
Mireasa ici, dincolo nun,
Si-n mijloc el, mai mare dragul!
Si-asa deodata l-au cuprins
Calduri - c-a fost si cald in casa -
El a iesit de dupa masa
Imbujorat de vin si-aprins.
Si pana sa bagam de seama,
Vantoasele-si facura rost-
Si daca nu stiu eu ce-a fost,
Atunci eu nu stiu cum ma cheama!
In curte el de vorb-a stat
Cu doi flacai. Si vezi, deodata.
Asa din vorba asezata
Gemu cu glasul infundat;
Apoi cu mainile-amandoua
Si-a rupt camasa de pe el -
Flacaii spun, dar nu la fel;
Dar drept e cum va spun eu voua.
Ca vajaia vartej de vant,
Pe cand vorbeau: plecase raul!
Si undele-nghitind flacaul
L-au ridicat de pe pamant.
Si se facu-n vazduh roseata
Ca-ntr-un pahar cu sange-umplut -
Baiatul meu era pierdut
Cand s-a mai limpezit de ceata!
Ce-a fost apoi - la Dumnezeu
Sunt toate cate sunt sa fie!
Ce-a fost apoi, pamantul stie;
Dar spui ce-am auzit si eu -
Ca l-au vazut fugind orbeste
Se jura vamesul, de-i ceri,
Si doar el nu-i copil de ieri
Sa nu-nteleaga ce vorbeste!
-„Venea ca un nebun spre rau.
Din jos de pod! Si cu mirare
Eu stam sa vad ce ganduri are,
Ca-n vad e apa pana-n brau.
Pe mal s-a descultat in graba,
Trecand prin rau. L-as fi strigat,
Dar m-am temut ca-i apucat
Si-mi prind cu Necuratul treaba.
Pe mal dincolo nu-l vazui
Sa-si traga cizmele-n picioare.
Fugea de-a razna pe razoare
Descult, asa - de maica lui!”
Vezi, nu i-au dat ragaz la multe!
Si eu l-am tot rugat frumos:
-„Sa-mbraci macar cevasi pe dos”.
Dar parc-a fost el om s-asculte!
Si-asa-n nestire l-au purtat
Cum nici nu te gandesti cu gandul!
Trei sate l-au purtat de-a randul!
Si-acolo, intr-al treilea sat
Batu-n ferestre la o casa -
Ei, vezi, si sa te miri ce spun:
din om intreg te fac nebun,
Si din voinic, neom te lasa.
Ei spun asa ca s-a tinut
Cu vaduva din cas-aceea.
Dar eu nici nu cunosc femeia -
Si-a fost apoi, ca nici n-am vrut
Sa stiu de ea. Si-am stat intruna.
Am stat de el ca sa-l insor,
Si el, vazand ca-i tot dam zor,
S-a lepadat de ea cu buna.
Si-acolo, Doamne, mi l-au dus,
De ne-a stricat tot rostul vietii!...
Si-l asteptam la hora, bietii,
Si, galbeni-ceara, cand ne-au spus
Flacaii, cari au fost cu dansul:
Eu n-aveam lume pe pamant
Sa stiu pe care lume sant,
Asa ma podidise plansul.
A doua zi, pierit zacea
In ieslea grajdului, pe paie.
Si-ar fi putut din el sa taie
Bucati-bucati, ca nu simtea.
N-avea putere-n el sa-si traga.
Nici sufletul, si-asa rapus
Zacea pe tol cu fata-n sus
Cu ochii stinsi si fara vlaga.
In doua zanele l-au rupt,
I-au stors si sangele cu-ncetul
Caci nu putea sa-si miste, bietul,
Nici ochii-n cap! Si i-au mai supt
Si glasul, ca pe muti lasandu-l;
Iar noi din gura-i n-am putut
S-aflam ce-a fost si ce-a facut,
Si nu-i puteam ghici nici gandul!
Ii dase ceasul rau in drum!
De nu-mi iesea atunci din casa,
Eu n-as fi de copil ramasa,
Ca l-as avea baiat si-acum!
Asa... mi l-a-nghitit pamantul
Si-atata om aveam si eu -
Sa ne fereasca Dumnezeu
Si auda-ne din cer cuvantul!
Rime poetul George Cosbuc romana scrisa de rime scoala versuri literatura versuri versurile de dragoste poeti romani descarca cuvinte. Vantoasele versuri scriitor rime versurile poeziei poetul de dragoste.
Alte poezii de George Cosbuc
