poezia Voichita lui Stefan de George Cosbuc versurile poeziei Voichita lui Stefan scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Voichita lui Stefan de George Cosbuc

Poezia Voichita lui Stefan




Doamna langa Stefan vine, Blanda-n vorbe si-n purtat: Doamne, iar esti suparat! Sunt, Voichita, pentru tine! Zapacita doamna sta Si-nflorita de rusine: Ce-am facut, maria-ta? Tu?... Nimic! Si voda strange Mana doamnei, ganditor. Serpii-si au culcusul lor... Ah, Voichito, cum as plange! Rau ca Radu nimeni nu-i: Uite-n pumni asa as frange Gat de lup cum e al lui! Doamna i-a patruns cuvantul, Pana-n suflet i-a patruns. El tacea, ea n-a raspuns. Noapte e, si bate vantul, Si prin noapte, cu vreo doi Tari sa bati cu ei pamantul. Pleaca Stefan la razboi. Dintr-acelasi ceas Voichita Nu s-a mai oprit din plans. Brau pe trup ea n-a mai strans. Nu si-a mai gatit cosita. In genunchi, c-un dor pagan Ea saruta iconita Maicii Domnului, din san, Unu-i sot, iar altu-i tata, Pentru care se ruga? Zile-ntregi ea se lupta De fiori cutremurata; Cand avea pe sot in gand Ea se pomenea deodata Pe parinte blestemand. Ah, de-ar fi un zid de-arama Intre dansii, pana-n nori! Si prin plans adeseori Ii parea ca ei o cheama Sa-i impace! Ea, dar cum? Pe ea cine-o baga-n seama? Prutul sa-l opresti din drum! Si-ntr-o zi, satui de sange, Iata-i, moldovenii vin, Sufletul, de mila plin, Al Voichitei cum se frange: Pentru sotul ei dorit Rade vesela, si plange Pentru-un tata biruit. Ea cu pasi grabiti porneste Sa-si cuprinda sotu-n prag; Ochii-i stinsi s-aprind de drag, Stefan insa ocoleste Ochii doamnei, e pripit. Iar Voichita nu-ndrazneste Nici sa-i zica bun sosit. Tu ma stii, Voichito, bine! Neamul vostru-i neam de hoti, Si-i voi dusmani pe toti, Cum te dusmanesc pe tine! Am sa-i curm pe-ai tai de veci Nu mai poti trai cu mine: Tu ai mama, poti sa pleci. Doamna-ngalbenind scoboara Ochii umezi in pamant, Far-a zice vrun cuvant. Iese-apoi. I-a spus s-o doara, Si-a durut-o ce i-a spus Un altar ce se doboara Cand vin trasnete de sus! Si ramas acum viteazul Singur in iatac, si-a pus Capu-n maini, pe ganduri dus. El si-a potolit necazul Dar pe doamna o iubea! Si-ngropand in coif obrazul Stefan voda-acum plangea!



Rime George Cosbuc versuri rime scriitor poezia versurile poeziei cuvintele. Romana Voichita lui Stefan poetul poeti romani cine a scris cartea scriitor romana versuri poet poezie.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #