poezia Carmacii de Alexandru Vlahuta versurile poeziei Carmacii scrisa de poetul Alexandru Vlahuta

roversuri.ro > Litera A > Alexandru Vlahuta > Poezia Carmacii de Alexandru Vlahuta

Poezia Carmacii




Din bordei de langa vatra unde sta nenorocirea Ca o straja neclintita ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, si vazut-am a lor fete luminoase, S-am vazut maimutaria, strambaturile gretoase Astor molii, astor ciocli, dezmatati copii ai spumei, Care-n aur vad, smintitii, sufletul si cinstea lumei, Inimi dogorate-n para poftei de-a se-navuti, Stand ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mputi. I-am vazut papusi gatite, tologiti in jeturi moi, Trantori, fara nici o grija, si straini de-orice nevoi, Rascolind in a lor cuget ale tarii maruntaie Si catand, nesocotitii, ca din trupul ei sa taie Partea ce-a mai ramas buna, membrul ce-a mai ramas teafar. Pieptul lor, plin de medalii, stralucea ca un luceafar. Dar innuntru sub medalii si sub hainele bogate Clocoteste-n oala carnei, otravita de pacate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei para Clocoteste crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceti, stoarceti maduva din tara! Nu va pese! Striviti totul! Cugetati ca poate maini O sa pierdeti carma tarii s-or sa vina alti stapani. Deci, parjol si jaf! Opinca hoitul sa ramana os Ca sa nu mai aiba altii, dupa voi, nimic de ros. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Voi, cucoane mari, avute, ce-n matasuri si-n dantele Va-nveliti a voastra carne, voi, ce-n cateva inele Purtati hrana ce lipseste unei jumatati de tara, Spuneti, nu cumva vrodata s-a-ntamplat sa vi se para Ca a voastre diamante se topesc si vi s-arata Ca atatea lacrimi curse dintr-o geana intristata? Vai, acele pietre scumpe ochi focosi sub geana serii Credeti voi ca sunt podoabe? Nu! sunt lacrimile tarii! Dar te-a-ncalecat de-acuma, cal, te du unde te mana Calaretul, o maimuta, care tine-n a ei mana Fraul tau a ta viata. Du-o unde vrea sa mearga! Cand uscatele-i calcaie bat in burta ta, alearga, Iar cand fraul tau il strange, de-ti trosnesc dintii din gura, Te opreste: sa rasufle vrea scarboasa pocitura. Vai, nenorocita tara, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ti fara mila l-au strapuns Si-n bucati impart, infamii, carnea ta, avutul tau! Tot ce s-a gasit pe lume mai stricat, mai crud, mai rau, Asti nemernici fara suflet, fara nici un capatai, Tin a tale zile-n mana, s-a ta cinste sub calcai. Si calari pe tine, tara, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii imparati calari pe trestii. Ei sunt mari si tari, si nu au nici rusine, nici sfiala Ca-ntr-o zi, poate, urmasii le vor cere socoteala De-a lor fapte. Ce le pasa? Lopatari, la carma tarii Sunt stapani pe vas, pe vanturi, si pe valurile marii! Si cand cugeti c-acesti trantori, asta haita de samsari Prin tertipuri si prin intrigi au ajuns puternici, mari, Si cand vezi pe-a vietii scara unde-au fost si unde sunt, Cand ii vezi cu ce mandrie, cu ce ochi semeti si crunt Privesc azi din inaltime spre norodul tavalit In mizeriile-n care ei, calaii, l-au trantit, Cand te uiti cum se rasfata, cum isi fac de cap miseii, Vai, incepi sa crezi ca-n ceruri adormit-au de mult zeii! S-apoi, dupa ce-au dat palme, si-au scuipat in fata tarii, Dupa ce-a-mbrancit poporul in prapastia pierzarii, Dupa ce n-a ramas lucru nebatjocorit de ei, Au curajul acesti oameni de nimic, acesti misei Au curaju-n fata lumii ca sa strige-n gura mare: Ne vrea tara! Ii vrea tara? Auziti nerusinare! Vai, de-ar fi pe voia tarii, stiti voi unde v-ati trezi! Intr-o ocna da! acolo oasele v-ar putrezi! Cum sa mai vedem in tara cinste, munca, propasire, Cand spoiala azi e totul, cand vezi ca prin lingusire Si fatarnicii, netotii, au ajuns asa departe! Cum sa-ti mai trudesti viata ca sa-nveti putina carte Cand te uiti ca-n asta tara, data prada celor rai, Inteleptii sunt victime, ticalosii sunt calai! Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ti masca, fa-te bland, Pleaca-ti fruntea ta cucernic, bate-ti pieptul tau strigand: Scumpa, draga Romanie, idolul vietii mele! Si cand vei fi Leu, pisica, scoate-ti ghearele din piele! Iata norma dupa care poti s-ajungi unde poftesti! S-apoi, ca sa n-ai mustrare, nici vreodata sa rosesti, Inainte de-a purcede pe-ale crimei negre cai, Cearca-ti sabia in gatul constiintei tale-ntai! Asta-i lectia pe care o lasati posteritatii! Ah, cumplit v-ati ras de lege si de cumpana dreptatii, Si de oameni, si de tara, si de tot ce-i sfant pe lume! Peste veacuri departate vor pluti a voastre nume, Si vor spune ca sub soare n-au stat rai, calai, banditi, Nici atat de cruzi la suflet, nici atat de iscusiti. (Lui V. A. Urechia)



Poet poezia versuri rime autor limba romana cultura poezie versuri poezie Alexandru Vlahuta poetul romana poeti romani poezia cuvintele cine a scris. Poetul cultura scrisa de Carmacii poet versuri.


Alte poezii de Alexandru Vlahuta
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #