roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Vlahuta
>
Poezia Din prag de Alexandru Vlahuta
Poezia Din prag
O, dar e miselnic lucru singur zilele sa-ti curmi!
Ce cumplit imi vanturi mintea, si cu ce-ndarjire-mi scurmi
Noaptea gandurilor mele, Moarte, cand iti stau in fata!
Simt ca-nnebunesc... Ma turburi. Fugi cu neagra ta povata.
Inteleg, imparatia ta, cu vesnica-i odihna,
Este singura-mi scapare. O sa fiu acolo-n tihna:
Nici urat, nici dor; nici cobea neprielnicelor ganduri
N-or mai rascoli cenusa rece, tintuita-n scanduri.
In sicriu dormi somn de piatra. Nici un zgomot, nici o grija;
Viermii nu te mai intreaba de-ai fost aur, de-ai fost schija,
Cap de geniu, ori de vita tot o harca scofalcita,
Goala, batjocoritoare gura, pururea ranjita.
S-o sa dorm, in intuneric si in liniste eterna.
N-o sa-mi pese capataiul de-mi va fi pietroi, ori perna.
De-mi va putrezi sicriul si gateala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rau, nici bine.
Neastamparatii soareci daca-n capul meu si-or face
Cuib, nesuparati de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrima, pe piatra ce-mi va coperi mormantul,
Va cadea din ochii mamei, poate scutura-va vantul
Matisorii vrunei salcii peste groapa mea totuna.
Plans de mama, plans de creanga... tot nimic eu nu voi sti,
Fie ca-n senin ori nouri va sta soarele ori luna,
Fie ca va da zapada, ori ca iarba va-nverzi.
Fonta, tuci.
Insa, uite, ma-nspaimanta intunericul de veci,
Nentreruperea acestei linisti impietrite, reci:
Sa nu mai revin in viata niciodata?... Niciodata?...
E grozava vorba asta!... Limba nemaidezghetata,
Huma, nemaiincalzita de simtiri si de idei!
Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei.
Viforoasa mi-e viata, si desarta, si amara.
Ce trudit ma simt sub cruda suferintilor povoara!
Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecuta-ntr-o orgie.
Parc-as fi de-un veac pe lume... O paragina pustie...
Spulberatu-mi-s-a pan si scrumul visurilor mele.
S-acum gandurile toate, ca de plumb, mi le simt grele.
Mi-a ramas inima rece si-mpietrita de durere,
Si mi-i sila de-un prieten, de-un cuvant de mangaiere,
De-o privire ce-mi zambeste vesela, de mine insumi.
As voi sa nu-mi intrebe nimeni cugetul si plansu-mi.
Ca un vant printre ruine simt ca-mi vajie-ntre tample...
E-ntuneric si cenusa... Tot astept sa mi se-ntample
Vro nenorocire mare ca sa ma mai miste-oleaca,
Sa mai fulgere in noapte-mi, ca uratul sa-mi mai treaca.
Ca sa mor!... Sa ma intunec pe vecie?... Prea e crud.
Sa nu mai gandesc nimica, nici sa vad, nici sa aud?
Sa nu mai primesc vapaia soarelui de primavara,
Ori sa-mi racoresc viata la un amurgit de sara,
Si s-ascult, pe ganduri, doina trisca
de la tarla,
Sau duiosul plans al apei sopotind noaptea pe garla?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, e negrait de lesne sa-ti repezi un glont in creier!...
Dar pe cer scanteie luna, dar in iarba cant-un greier,
Trisca fluier.
E-o miscare, e un farmec care-n veci nu se mai curma...
Si cand te intorci si cugeti, lung privind ce lasi in urma,
Simti ca nu-i chip sa te saturi, c-a trai i-o fericire.
Primesti orice suferinta, dar eterna nesimtire,
Nu. Durerea are-un capat. Moartea-ti zice:
Niciodata.
Alta viata?...Alta lume?... i-o poveste minunata;
Insa, ca sa-i dea crezare, in veci mintea-mi n-o sa poata.
Eu o lacrima de-aicea nu mi-as da-o pentru toata.
Nesfarsita fericire din viata de apoi.
Cateva lopeti de tarna... Ramai tarna si gunoi!
Bine e sa stii, la moarte, ca o dunga lasi un nume,
Ca-i sapat la zidul noptii, c-ai muncit sa-ti scoti in lume
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea.
Urma-ti fi-va cunoscuta pe-unde ti-ai purtat scanteia...
S-o scanteie-n alergare e o raza... Mangaiere !...
Dulce-i sa ti-o stii la fundul vietii pline de durere.
Ah, fugiti, ganduri nebune, soli ai negrului mormant!
Nu ma-ndur. Pe cer sunt stele, flori si pasari pe pamant.
S-apoi... e miselnic lucru singur zilele sa-ti curmi...
Ti-i zadarnica ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi
Si-mi mai vanturi mintea,-n laturi, fugi cu neagra ta povata!
Inaintea mortii mele moartea dragostei de viata.
Poezie autor cultura limba romana poeti romani versurile poeziei poezii.ro cuvinte scriitor Alexandru Vlahuta scriitor poezia scriitor de dragoste versuri cuvinte poezia. Din prag cartea de dragoste poetul versuri.
Alte poezii de Alexandru Vlahuta
