roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Vlahuta
>
Poezia Vierme fudul de Alexandru Vlahuta
Poezia Vierme fudul
Lut insufletit de raza vecinicei dumnezeiri,
Aluat in care cerul cu pamantu-i plamadit,
Tainica veriga care leaga cele doua firi:
Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit.
Vierme tavalit in tina, care musti din cer cu dintii,
Uries semet, pe care o suflare te doboara,
Tu, a carui mana scurma maruntaiele stiintii
Si a carui cugetare ia nimicul drept comoara,
In zadar te-ncerci a rupe panza care te desparte
De enigma nepatrunsa: Ce a fost? si ce va fi?
Cartea facerii e noapte, iara cealalta carte
Nu e scrisa, sau de-i scrisa, nu ti-e dat a o citi.
Ai in fata si la spate doua semne de-ntrebare,
Tu-ti trudesti, sarmane, mintea ca sa afli vrun raspuns;
Ratacind ca un nemernic pe a vremurilor mare,
Cerci zadarnica cercare in noianul nepatruns.
Si cand mintea ta zdrobita de nebuna-i alergare
Abia poate sa mai iasa din a vremii adancime,
Si cand vezi ca ziditorul n-a lasat un drum pe care
Sa se urce orbul vierme pan la sfanta-i inaltime,
Tu turbezi, nesocotite, si in oarba ta manie
Strigi: O, nu! dumnezeirea nu e decat o parere,
O naluca nascocita de-a norodului prostie!...
Creatorul e natura... Ea e singura putere!
Vreme, haos, ceruri, radeti! Microscopica furnica,
Spanzurata de-o luneta, va patrunde, va striveste!
Ea masoara infinitul, intunericul despica...
Inaintea Creaturii, Creator, te umileste!...
Poeti romani cuvinte poezia de dragoste scoala poezie rime Vierme fudul versurile poeziei. Rime versuri de dragoste scriitor poezie cuvinte cultura poezie descarca poet poezia poetul versuri Alexandru Vlahuta.
Alte poezii de Alexandru Vlahuta
