roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Castorii de Gheorghe Asachi
Poezia Castorii
Langa-o curte boiereasca, in gradina minunata,
Un castor s-a sa familie traia-n apa cea curata,
De manunti fii si fiice avea cate o pareche,
Casa lui era de barne, dup-a tarei moda veche.
Ostenind cu ghibacie
Si pazind iconomie,
Spre nutret ave-n camara
Tot producturi de la tara:
Frunza, scoarta, nuci si ghinda,
La pranz, cina si merinda.
Cu aceasta randuiala
Traiau fara de sminteala
In duratul foisor
Acii soti cu fiii lor
Fericiti, d-ar fi urmat
Cu cest metod masurat,
Ce din neam in neam de fire
Li s-au dat spre mostenire,
Si-n repaos gios traind,
Mai presus n-ar fi dorind.
Dar o pilda prea straina
De-a lor sistema-i dizbina;
Din apoasa lor camara
Iesia adeseori,
Pe racoare, catra sara,
Cu sotia-cel castor,
Si primblandu-se prin lac
Scotea-n aer a lor cap.
Lua aminte si vedea
Ce la curte se dregea,
Cat-armonie, lumina,
Se latea prin cea gradina,
Cum prin inflorit parter,
Cu-nvatatul guverner,
Tineretul boierin
Dialect vorbea strain.
La aceste luand sama,
A castorului madama
Incepu la sot sa zica:
Oare stii de ce, fratica,
Firea e deosabita
Intr-un om si intr-o vita?
Educatia totdeauna
O preface in mai buna.
Pentru ce din castorasi
Sa nu facem cuconasi?
Frate, sa luam, te rog,
Dupr-a modei reglement,
La copii de pedagog
Pe o vita cu talent!
Cand in asta sfatuire
Sta sa deie-o hotarare,
Li s-arata langa mal
Veneticul papagal,
Avand pene verzi si mure,
Ce din gros scapand afara
Si zburand din tara-n tara,
Dupa multe avanture,
Parca inadins chemat,
Prest-un ram s-au asezat.
Si s-arete ca nu-i mult,
Vorovind aice cu sine
Cuvintele tot streine,
La castori mult au placut,
Ca avea si o figura
Plina de invatatura.
Castoreasa, cu mirare,
Catr-a ei barbat au zis:
Papagalul mi se pare
Al sau plisc cand au deschis
Ca asa au rasunat
Ca mentorul din palat.
Buna soarte mi-l trimete
Pentru fiii mei si fete;
Sa luam in casa-ndata
Asta pasare-nvatata!
Ca bun foarte-au fost castorul, a sti inca sa cuvine,
Cate-i propunea femeia, el la toate zicea: bine!
Incat, fara advocat,
Invoiala au urmat
S-un contract s-au iscalit,
Unde chiar s-au lamurit:
Datoria
Si simbria
Celui ce pre fii invata,
Hotarandu-i pe viata
Si o pensie prea buna
De castana si d-aluna.
Iata curs-acum incepe
In principii sa-l adape
Guvernorul papagal,
Dizvalind a lui moral.
In timp nu indelungat
Pre castori au invatat,
Cu deplina sarguinta,
Papagalilor stiinta:
Cum sa salte, sa se strambe,
Fara noime-a vorbi limbe,
Capu-ascunde sub aripe,
Cum sa suiere, sa tipe,
Cum sa de din cap, din coada,
Si mii lucruri de placere
De bun ton si tot de moda.
Dar nu lunga mangaiere
Din metodul invatat
Cii parinti au fost gustat,
Caci indata ce din mici
Au crescut castori voinici,
S-au vazut ca ii o mie
Stiau lucruri frumusele,
Numai nu stiau acele
Ce castorii au sa stie.
Caci de casnic interes
N-avea gust, nici intales.
Cand parintii s-au trezit,
Au scazut s-au batranit,
N-avea cine sa li deie
Barne pentru-a lor bordeie;
La hambare nime cara
Provizioane de la tara.
Si parintii cii usori
Pentru-aceea-au scapatat,
Ca pre fiii din castori
Papagali au informat.
Poet versurile literatura Gheorghe Asachi descarca cultura cuvinte. Versuri poezii.ro versuri rime rime autor versurile poeziei versuri poeti romani autor cine a scris autor Castorii romana descarca cuvinte.
Alte poezii de Gheorghe Asachi
