roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Educatie de Gheorghe Asachi
Poezia Educatie
Copaceii inca tineri, ce de tot s-a parasit
La vointa si-ntamplare in salbatica padure,
Mai ‘nainte de a creste, vor sa piara nesmintit
De a fiarelor calcare sau de barbara secure,
Zacand pedeca in codru daramate pe pamant.
Daca insa ingrijerea, cu o mana indurata,
Indrepta-v-ar a lor vita, atunci cand nuiele sant,
Din vlastarea tinerica, o tulpina informata
Sa facea stejar puternic, ce, sporind din an in an,
Agiungea a fi coloana prin biserici sau prin case,
Adapost in timp de iarna calatorului sarman.
Al sau trunchi durat in punte, au in plutitoare vase,
Ar da raurilor lege s-a lor curs ar infrana,
Ar cara odorul Indiei, razbatand prin grea fortuna,
Sau, format vas de rebele, cu strainii s-ar lupta,
Fulgerand pe luciul marei ca un nour ce detuna.
Se asamana si fii cu copacii de pe plai,
Fii ce cresc in ratacire si rapun in rautate,
Si-n loc moartea sa le plangem, suspinam de a lor trai,
Ce-i spre dauna si rusinea familiei intristate!
Daca timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat,
Atuncea din sanul meser ar iesi genii marete.
Cela ce pe drumul public pe calatori a pradat,
De avea indemn, mijloace ca virtutea sa invete,
Cu primejdia vietei, patriei sale era scut,
Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte
Invingand pe nedreptate, Demosten s-ar fi facut,
Si a vaduvei sarmane ar fi razam si parinte.
Din abaterea femeiei cate rele-n lume vin.
Cand ea cumpara si vinde ale sale frumusete,
Mestecand insalaciunea s-a placerilor venin!
O asemenea femeie, de putea virtuti sa-nvete,
Putea fi matroana Romei sau vestala la altar.
A lui Colatinus soata sau de Grahi a nascatoare,
Si prin fapte de virtute, scutind traiul de amar,
Fericirea-n sanul casei nu s-ar face trecatoare.
Dar samanta, cat de buna, cazand pre petros pamant,
Rourata de mii lacrimi, intre suspinari crescuta,
Va da numai poame-amare, umbra si uitat mormant,
Cand o mana priitoare a ei crestere n-agiuta.
Vreun bine-a face-n patrie este omul mult datori,
Asa fapta pe el nalta catra vrednica sa treapta,
Si s-asamana acela unui inger scutitori,
Care duce tinerimea pe-a vietii cale dreapta.
Voua, dar, marete inimi, ce, spre a giunimei spori,
Asazat-ati scoale-n tara, multamire se cuvine;
Daca omului in lume firea da un nascatori,
De la Voi adevarata tinerimei viata vine!
Versuri poezie descarca poeti romani Educatie scriitor versuri poezie scriitor poezia. Versuri cartea Gheorghe Asachi rime scoala scriitor cultura descarca.
Alte poezii de Gheorghe Asachi
