poezia Credinta de Gheorghe Asachi versurile poeziei Credinta scrisa de poetul Gheorghe Asachi

roversuri.ro > Litera G > Gheorghe Asachi > Poezia Credinta de Gheorghe Asachi

Poezia Credinta




La Dionis, tiran aprig, pe ascuns a fost intrat Meros, congiuratul giune, c-un pumnal intre vestminte, Dar surprins fara de preget viglele l-a ferecat Si la rege domnitorul l-a condus mai inainte. Cu urgie ista-ntreaba: âZi-m, pumnarul pentru cine? âDe tirani sa scape patria, menit era pentru tine! âDaca asa, sumete giune, tu pe cruce vei pieri! âNu cer ca sa-mi ierti viata; din doi unu-avea sa moara; Ce, de vrei a mele patimi mai mult inca-a prelungi, Lasa-ma, te rog, trei zile, sa marit p-orfana sora! Spre credinta dau p-amicul, pana-atuncea pre el inchide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide! Atunci regele-n vendeta, surazand, cu aer lin, Dupa scurta meditare au raspuns: âEi bine, fie, Cele care-mi cei trei zile libere iti las deplin, Dar trecand semnalul termin, de pe-acuma sa se stie Ca-n cea zi, fara crutare, cu amicul d-inchisoare Imparti-s-a a voastra soarta, tu-i fi liber, iar el moare! La amicul Meros vine: âTiranul a triumfat! Noua victima, pre mine, cu moarte pe cruce cearta, Pentru ca spre-a patriii paos a-l ucide am cercat. Insa in a lui trufie inca zile trei imi iarta, Pan pe sora marita-voi; rog te pune chizes mie; Giur ca vin sa-mi trag osanda, sa te scap de-a lui urgie! Tacand il imbratosaza amicul cel credincios, Tiranului se supune si-ntra-n a lui inchisoare; Cela alt atunci purcede si in timpul pretios Repede asigureaza soarta giunei surioare. Prin plinirea indatorirei a lui cuget se impaca, Iute indarat se-ntoarna, ca terminul sa nu treaca. Deodata varsa ploaie cerul incarcat de nor, De pe munti, din rapi, din lacuri se reped mii de povoaie, Raurele se fac rauri, valea s-umple d-unda lor, Si la punte cand agiunge calatorul in nevoie, Volbura infuriata temelia ei o sapa, Surpa bolta cea haita, ce tunanda cade-n apa. Cufundat in rea durere pe mal cura-n gios, in sus, Insi verunde ochi-ntoarna, a lui voce oriunde suna, Agiutor chemat n-aduce de pe malul cel opus, Ca la vad nu-i nici o luntre ca sa-l treaca impreuna, Nici munteanul nu conduce de la codru a sa pluta, Ca salbatica cea apa e in mare prefacuta. In genunchi mizerul cade, langa valul intartat, Plange, roaga si suspina, manele la ceri intinde: âTe rog, Zeule,-nfraneaza cursul raului turbat! Orele sunt fugatoare si trecut-au de merinde, Soarele va sa apuna; de n-agiung pana in sara, Pentru mine fara culpa bun amicul va sa piara! Infiorarea a naturei elementele-a sporit. Fara paos, tot mai tare, val pe val mana nainte, Dar mai iute se strecoara clipele necontenit. Atunci el s-imbarbateaza, pe amic avand aminte, Se arunca-n sanul apei si luptand peste masura Cu brat foarte o dispica si un zeu de el se-ndura. Agiungand la mal se-nchina geniului scutitor, A lui pas inaripeaza, cand de oameni rai o ceata, Trecand pe la o padure, iese din ascunsul lor, Il incungiura, l-ataca si cu furie-nveninata In potica cea ingusta calea-i cearca a inchide, Ca sa-l prinda cu odoare, spre a-l prada si a-l ucide. âDe la mine ce se cere, a strigat de fior cuprins, N-am nimica-n asta lume decat viata ticaloasa, Si-asta inca pana-n sara a da regelul m-am prinsi. Smulge arma de la hotul, si cu voce furioasa âDe amic nu te indura!i strigi, apoi cu cea maciuga La pamant pe trei i culca, ceialalti se dau la fuga. Soarele iesind din nouri sageteaza al sau foc, De caldura, d-osteneala, a pasi el nu mai poate, Ca genunchii i se-ndoaie, incat cade chiar pe loc. âTu, ce dintre hoti, din ape indurat-ai a ma scoate, Ori voi-vei ca aice sa fiu prada de vro fiara, Sa las pe dulce amicul pentru mine ca sa piara? Deodata-n propiere un placut lin murmuriu In tacerea cea adanca la urechea sa patrunde; Sta, asculta s-apoi vede dintre stanci un izvor viu, Ce varsa in vas de piatra argintoase a lui unde. Acolo, cu insatare, soarbe, s-uda, se-nviaza, A lui membre ostenite cu putere racoreaza. Acum soarele-ntre arbori lunecand al sau lucor, Preste iarba inverzita tindea umbre colosale, Ce prin forme ingaimate zugraveau icoana lor; Calatori doi din cetate revineau pe acea cale, Langa ii cu repegiune pasind, auzi: âSe duce, Pre amic in loc de Meros il intind acum pe cruce. In a inimei adancul rasunat-au vorba lor, Constiinta, grija il mana si-a lui pas inaripeaza. Turnurile Siracuzei soarele apuitor, Rasfrangandu-se prin nouri, aurea cu a lui raze, Cand Filostrat, a lui casnic, pre al sau domn neferice Il intampina cu spaima si cuvinte aceste-i zice: âIndarapt te-ntoarna iute, pre amic nu-i mantui, Deci macar al tau pericol prin o fuga-ndata curma; Chiar acum pe neferice il incep a-l schingiui, C-asteptatu-te-au statornic pana-n ora de pe urma; A lui credinta-ntemeiata in virtute si-n onoare Tiranul prin vorbe amare n-a putut sa i-o oboare. âDe-i tarziu, de n-oi putea-voi ca sa scap p-amicul meu, Cu el mor, insa credinta nu va ramane infranta. Si tiranul cel salbatic n-aibe in cugetul seu Ca amicului amicul a calcat credinta santa; Preste ambi sa implineasca a lui cruda fardelege, Dar cunoasca ca viaza amicitiii santa lege! Iaca soarele spune, cand la poarta a sosit; Vede crucea a osandei in o piata implantata. Curioasa d-oameni gloata impregiur a tabarat, Pe amic il trag acuma cu o funie incruntata. Gloata o strabate, striga: âIata-ma-s, eu viu de fata, Eu-s acela pentru care el chizes s-a pus cu viata! Tot poporul se cuprinde de mirare si de fior, Ambi amici se-mbratoseaza, plang de chin, de bucurie; Nici-un ochi e fara lacrimi l-acest act patrunzator Si la tiran se rapoarta asta rara duiosie. Pre el prinde o simtire, pana-atunci de tot streina, Pe amicii ambi-i cheama inaintea lui sa vina. Indelung pre ii admira, zice: âVi s-a nimerit; A mea inima se-nvinge; eu chiar vad din asta fapta Ca credinta nu-i un fantom, ce inalt simt inzeit, Care de la oameni cere recunoasterea cea dreapta. Luati, rogu-va, de-acuma, sa simt zile mai senine. In a voastra legatura de al treilea pe mine!



Cultura poezii.ro versurile poeziei cuvintele poet romana rime cuvinte limba romana poeti romani. Credinta poezii.ro versuri limba romana versuri descarca scriitor Gheorghe Asachi descarca.


Alte poezii de Gheorghe Asachi
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. scoala de tudor arghezi
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #