poezia Elegie I. Trecutul de Ion Heliade Radulescu versurile poeziei Elegie I. Trecutul scrisa de poetul Ion Heliade Radulescu

roversuri.ro > Litera I > Ion Heliade Radulescu > Poezia Elegie I. Trecutul de Ion Heliade Radulescu

Poezia Elegie I. Trecutul




Aura scumpa ce pieptu-mi poarta, Nume prea dulce ce glasuiesc. Si buza-mi, limba-mi se-nsufletesc, A vietii mele senina soarta! Sotie buna, ingerul meu, Tovaras vecinic, ce-o sfanta lege Prin vecinici noduri vru sa ne lege, Din doi sa faca un singur eu; Chip ce ca fulger ce-n nor traieste S-alt nor d-atinge, atunci pe loc Repede sarpe luceste-un foc, Aprinde, arde tot ce-ntalneste; Astfel, indata ce s-a ivit, Luceste-n minte-mi, ma-nflacareaza, Prin vine-mi repede circuleaza Focul ce m-arde, si-s fericit. Cereasca, limpede fericire Ce raiul naste, dar foarte rar, L-Adam, la Eva intaiul dar Ca sa cunoasca din nemurire! Esti fericita, caci te iubesc, Si-nflacarata asta simtire Este nectarul de indulcire Relelor toate ce ma-ntalnesc. Te iubesc, scumpa, dar de ce trece Grabnica vreme iute la zbor? Ia, si ne zice ca e trecator Tot, si-l impinge la mormant rece. P-ale ei aripi trecem si noi; Pe nesimtite, ah, tineretea Zice: Adio!... si batranetea Ne-arata drumul plin de nevoi. Trece, dar vezi-o ca e-nsemnata D-amorul nostru, cel neinvins, Singur e vecinic si neatins De stingatoarea-i mana-ntrarmata. Ici e minutul cel fericit In care-amorul meu te zareste: “Tinere,-mi zice, d-acum traieste Sub legea singura ce-am sfintit.” S-apoi cu binele se strecoara, Se roaga; aspra, dar, tu-l gonesti; El cere pieptul, tu il feresti... Si-ndat' el inima impresoara. O fura! zboara, si nu-l mai vezi: Pe loc te pipai, simti ce-ti lipseste, O ceri, o cauti, ea se uneste Cu-a mea-mpreuna, si tu oftezi. Dincoaci eu mana plin de sfiala Destainuindu-ma o intinz, Cer a ta mana, tremur, coprinz, O strang, ma strange ea cu-ndrazneala. Si ochii nostri se ratacesc, Aprinsi de flacari se-ntuneceaza, Se las, s-ardica, se lumineaza; Tot e tacere, toate vorbesc. Inima salta, pieptul ne bate, Un foc patrunde printr-amandoi; Ascuns nu este nimic in noi, Si fapta buna, si rautate. Colo vezi lacrimile curgand Intr-o comoara ce le aduna Ca doua rauri ce se-mpreuna C-un nume campurile-adapand? Dincol',o dulce d-amor zambire, S-apoi necazurile sosesc: Drumuri ghimpoase ni se gatesc, Ceasuri amare de daspartire. Munti ne desparte, zilele trec Si n-au nici pace, nici mangaiere; Posomorate duc si durere, Gramada relele se intrec. Dar iata ceasul de insotire Si necalcatul meu juramant: Credinta, dragoste, crezamant Jur tie-n sfanta noastra unire. Si-ndata pacinicul Imeneu Pe capul nostru mana lui pune, Si inteleptele-i griji si bune Insanuieste in pieptul meu. Nod si mai tare dup-asta vine, Minuturi sfinte sarbatorim: Cerul ne face parinti sa fim, Bratele noastre acum sunt pline. Numele tata de doua ori Coboara focul ce-n cer viaza, Ce p-a mea inima vapaiaza Ca doi puternici flacarati sori. Doi fii faloasa-mi mana mangaie Si strans la pieptul meu ii lipesc, Cu ei in brate cerul slavesc, Si e placuta la cer tamaie. Dar ca luceafarul de apus, Care cu seara pe cer s-arata Si cand luceste, atunci si-ndata Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nadejdea-mi cea mangaioasa, Ce cu-al meu inger imi rasari, Atunci apuse cand se ivi In a mea inima dureroasa. Inger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ta ivire? Floare sau umbra, vis, nalucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o raza? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amortit S-aduci caldura?) sau cu vro paza? Slujba-ti in graba ti-o implinesti, Si-mi dai o vecinica sarutare; Ti-ndreptezi zborul far-asteptare Si iar la postu-ti drept te opresti. . . . . . . . . . . . . . . . Iata-ne, soro, iata-ne dorul, Omul si soarta lui ce-ntalnim; Folosul este sa ne iubim, Vremea sa treaca, sa stea amorul. Ah, si trec toate, n-astept si zbor: La vanturi frunza cea fugatoare, In mare unda cea plangatoare, Omul la moarte mai grabitor. Vremea grabeste, e calatoare; P-ale ei aripi grabim si noi La toamna vietii plina-n nevoi, La batranete tremuratoare. Dar noi nevoia stim sa-nlesnim: Unde e pace nu e durere, Dragostea-n sine e mangaiere; Soseasca ceasul, noi ne gatim.



Poet scoala scoala Elegie I. Trecutul poeti romani cartea scrisa de autor Ion Heliade Radulescu scriitor poet. Cuvintele cuvintele limba romana cuvinte versuri versuri poet descarca rime versurile poeziei.


Alte poezii de Ion Heliade Radulescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. scoala de tudor arghezi
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #