roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Fata Trista de George Toparceanu
Poezia Fata Trista
Firul gandului frumos
Un suspin mi-l taie,
Ca de-atata vreme cos
Singura-n odaie.
Si doar mana mea, cu greu,
Flori de fir imparte.
Flori aleg, dar gandul meu,
Gandul mi-e departe!
Uneori, cand tin la piept
Stransa cusatura,
Inchid ochii si-l astept
Sa-mi sarute gura.
Iar cand umbra serii vine
Dorul creste-n mine
Si tristetea ma doboara
Grea, ca o povara...
O, stiu bine ca-n zadar
Dragostea ma mana
Sa-l astept cu lacrimi iar
Nopatea, la fantana.
Nu mai vine sa-i soptesc
Dorurile toate
Si la san sa-i incalzesc
Mainile-nghetate!
Ci doar vantul noptii rece
Fruntea mi-o saruta,
Peste codri luna trece
Galbena si muta.
Lung suspina-n freamat greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat in oaste.
Scrisa de George Toparceanu versuri romana poetul poet poezia poezie scriitor poeti romani cartea Fata Trista cartea cartea versuri romana limba romana. Versuri.
Alte poezii de George Toparceanu