roversuri.ro
>
Litera M >
Mateiu Caragiale
>
Poezia Gradinele amagirii de Mateiu Caragiale
Poezia Gradinele amagirii
Gradinile amagirii te-asteapta-acolo unde
Apusa tinerete s-a ofilit de dor,
Si apa ce-atipeste, in luciu-i ranjitor,
Visarile-ti oglinda si-ncheaga-ale ei unde.
Si cand ursuza luna in tulburi nori s-ascunde
Si mut, vazduhul vested tresalta-n lung fior,
Va rasari iar umbra cu chip inselator
Cu ochi a caror taina tu n-ai stiut patrunde.
Dar, in zadar vei cere viclenei naluciri
Sa-ti mai invie-o clipa a stinsei fericiri,
Ca va pieri, zambindu-ti, cu degetul la gura,
Si singur iar vei plange in searbedele zori,
Amara soarta care te-a prigonit cu ura,
Incununandu-ti fruntea cu mohorate flori.
Versuri Gradinele amagirii versuri Mateiu Caragiale cuvinte romana cultura de dragoste versurile limba romana autor cartea scrisa de. Poeti romani scriitor scriitor poezii.ro poet versuri literatura.
Alte poezii de Mateiu Caragiale