roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia La vanatoare de George Toparceanu
Poezia La vanatoare
I. Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miristi galbene-n lumina,
Araturi ca de carbune
Si mohoare de rugina.
Randuri-randuri, spre campie
Se perinda nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.
Iar cand soarele strabate,
Luminand peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Intr-un limpede contrast,
Salta-n valuri jucause
Si fosneste lung sub soare,
Cu matasa la panuse,
Mamaliga viitoare...
II. Un iepure
Scurt, mohorul a fosnit...
Si spre neagra aratura
Intr-o clipa s-a ivit
Un magar-miniatura!
Din capita sare pleava,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Pusca scoate fum pe teava
Si porneste ca un dop...
A cazut... ba nu! Din goana,
Mic, elastic si urgent,
Lang-o tufa de simziana
A facut un compliment.
Spre porumb acum s-abate...
Un scaiete zapacit
Il intreaba: - Ce e, frate?
- Sunt teribil de grabit!...
Alungat ca de furtuna,
Cu picioare de lacusta,
Se destinde si s-aduna
Peste-o miriste ingusta.
Ca o minge se pravale,
Se coboara si se suie
Prin hartoapele din vale:
Uite-l - nu e, uite-l - nu e!...
Linistea coboara iarasi
Peste tarinile moarte...
- L-ai scapat! zice-un tovaras.
- Mi-a sarit cam de departe...
III. Masa
Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii...
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.
Toti cu pusca langa geanta,
Guralivi si oraseni,
Pun o pata discordanta
Pe capita de strujeni.
Si e frig, si toti ingheata...
Si din cand in cand nu strica,
Incepand de dimineata,
Cate-un strop de sacarica...
- Intr-o toamna, zice unul,
La un capat de razor
M-am oprit sa scot tutunul...
Cand, de jos, de la picior,
Fara veste vad ca-mi sare
Un soldan cat un vitel,
Si starneste-n goana mare
Alti vreo sapte dupa el!
Trag cu ploaie in gramada,
Fara sa tintesc deloc...
Cine s-astepta sa-mi cada
Patru iepuri dintr-un foc?...
- Astea sunt inventii pure...
Mie mi s-a intamplat,
La o goana-ntr-o padure,
Un mister adevarat.
Nici nu m-asezasem bine,
Stam cu pusca subsuoara...
Cand deodata langa mine
Se opreste-o caprioara.
Sta si-asculta, imobila...
Eu atunci - ma stiti cum sunt -
M-a cuprins un fel de mila:
Am oftat... si-am tras in vant.
Cand vazu ca “umplutura”
Trece fara s-o atinga,
Ea si-a-ntins la pusca gura
Si-a-nceput... asa s-o linga...
- I-auzi colo, ce curaj, ma!
Asta si-a-ntrecut perechea!
... Buruienile din preajma
Trag si ele cu urechea.
Un maces de doua schioape
Zice-n taina unui spin:
- Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!
IV. La intoarcere
Vantul curge spre campie
Transparent si uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate tarinile dorm.
Ici si colo se ridica
Cate-un nour alb de praf...
Strajuind soseaua mica
Stalpii rari de telegraf
(Tot mai singuri, ceafa-n ceafa,
Suluri vinete de fum
Lungi ca gaturi de girafa),
Insirati pe langa drum,
Spre orasul plin de turle
Stau privind c-un aer tamp...
Si deodata-ncep sa urle
Ca-i apuca noaptea-n camp.
Cuvinte poezii.ro poezii.ro autor versuri poeti romani cuvintele scriitor La vanatoare scoala George Toparceanu versuri scrisa de cine a scris. Rime versuri literatura poetul.
Alte poezii de George Toparceanu