roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Nebunul de George Toparceanu
Poezia Nebunul
Am indragit, fara nadejde,
Pe zana moarta Fericirea.
Sa nu va bateti joc de mine,
Sunt om ca voi in toata firea...
Si-o vad, in fiecare noapte,
Mireasa tanara cum vine;
Ca o vedenie usoara
Incet s-apropie de mine.
Din crestet, valul alb, subtire
De-a pururi fata i-o ascunde.
Prin stravezimea lui, se vede
Zapada formelor rotunde.
In parul lung si negru poarta
Uscate flori de lamaita...
Fiinta-aievea ori parere,
Eu te iubesc de mult, zeita!
Dar ochii tai, ascunsi vederii
Nu vor, cu dulcea lor otrava,
Sa-mi vindece durerea-nfipta
Adanc, in inima bolnava.
O, vino, vino mai aproape,
Arunca valul de pe fata!
Sa simt fiorul sarutarii,
Sa te cuprind odata-n brate!...
De la-nceput ti-am fost ursita,
Dar o putere ne desparte
Si ne-a menit sa fim, iubite,
In veci aproape si departe.
Pierdut esti pentru totdeauna,
De-mi ceri sa-ti dau o sarutare,
Ca, daca ma cuprinzi in brate,
Ca fumul, trupul meu dispare.
E vai de cel ce-n viata asta,
In suflet, taina mea o poarta.
Cand toti vor crede ca sunt vie,
El singur stie ca sunt moarta!...
.....................
Plutind, porneste pe alee,
S-ascunde-n umbra de palate
Si sta, o clipa, langa banca
Unei perechi inamorate...
In cimitir acuma intra,
O vad cum trece inainte:
O aratare luminoasa
Pasind incet peste morminte.
Si-n colt m-asteapta lang-o groapa:
E amagirea cea din urma...
Cu bratele intinse dornic,
Alerg... Puterea mi se curma...
Scriitor versuri scrisa de George Toparceanu autor scoala poet poeti romani. Poezia poezia Nebunul poezie scoala scoala cartea versurile poeziei cuvintele versuri rime autor.
Alte poezii de George Toparceanu
