roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Augustin Doinas
>
Poezia Omul cu compasul de Stefan Augustin Doinas
Poezia Omul cu compasul
Am zgariat aseara pe nisip
formula unei alte ordini, care
contine-al lucrurilor tainic chip,
cel fara de ruina si miscare.
Aici, acest inel in care-ncerc
sa prind rotirea stelelor in spatiu:
medalie de foc si magic Cerc,
lui insusi hrana cruda si nesatiu.
Iar dincolo, ca simbol intelept,
un cort de raze cu foita clara:
Triunghiul catre care ma indrept
la dangatele bronzului de seara.
Nimic nu socoteam a fi strain
de-aceste prea statornice tipare
nici amfora corolelor de crin,
nici fulgerul cristalelor amare.
Mereu, ca instrumentul de suflat,
cu cantec se vor umple, caci faptura
isi pipaie conturul terminat
abia adeverindu-le masura.
Asa credeam. Sub stelele tarzii,
culcandu-ma, strangeam pe langa mine
compasul, inginer de armonii
Si cocostarc al zborurilor line.
Ah! cate veacuri scapata-ntr-un ceas
cand somnul dulce-i frate cu minciuna?
Din formele de-aseara n-a ramas
intreaga si curata vai! nici una.
Cu ce calduri de iad si negre ploi
venira astazi zorile pe lume ?
Enorme balarii cu frunze moi
fosnesc pe tarm, ca marile in spume.
Tulpini diforme, zgarciuri pe nisip
ranira idealul receptacol
si ruinara transparentul chip
caruia eu i-am fost umil oracol.
O, mare-n spasmuri, cu zvacniri adanci,
de ce-ai intors genunile fertile ?
In loc sa cante sarea, sus pe stanci
aud foind insecte si reptile.
Piezis e mersul astrelor pe grind,
iar datina stihiilor surpau,
de cand un soarece muri umbland
cu stirvu-i putred cercul fara pata.
Cu scrum si rumegus de furnicar
va veti hrani, voi - frunze libertine,
ce-ati dat uitarii-aulicul tipar
si aria nervurilor divine!
Iar voua, zburatoare-n stol si palc,
stiuta vi-i de-a pururea dar sparu
bataia aripilor, grea de tilc,
prin care orice zbor devine arta!
Vai! steaua asta merge spre amurg...
Cristalele s-au spart si sangereaza.
Si mii de ape lincede se scurg
manjind coroana fluviilor, treaza.
Ci-n mijlocul declinului lumesc
eu stau si-astept, cu sfiiciune, ceasul,
cand putrezi-vor florile ce cresc
ca broaste care-mi tulbura compasul.
Atunci, lovind cu varful in nisip,
aceleasi semne vor luci in soare,
pastrand in forma lor eternul chip al
lucrurilor lumii trecatoare.
Versurile poeziei cine a scris cine a scris romana poetul romana cuvintele. Omul cu compasul cine a scris cultura poet limba romana limba romana scriitor Stefan Augustin Doinas poeti romani versuri romana poetul poezia versuri.
Alte poezii de Stefan Augustin Doinas
