roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Augustin Doinas
>
Poezia Orologiul de gheata de Stefan Augustin Doinas
Poezia Orologiul de gheata
La cumpana noptii, eu sui intr-un turn.
Paingi, cucuvai intelepte
se-ntrec sa-mi opreasca urcusul nocturn
de staja pe stramtele trepte.
Dar nu e nici buha cu strigatul ei,
nici iasca cu ochiul sinistru,
nici aprige pliscuri ce scuipa ulei,
nici aripi sufland ca un sistru,
nici spada jucandu-mi pe crestet piezis,
nici limba-ntre granite oarbe
sa stea impotriva acestui suis
ce-ntr-una, hipnotic, ma soarbe.
Treptat izbavit de pamantul greoi,
desprins de lumesti simulacre,
ma-atrage un cer limpezit ca un sloi
cantand din vapaile sacre.
Cu ce fel de grai sa rostesc pe deplin
si cui - amutitul elogiu?
In turn, inghetat, albastriu, cristalin,
ma-asteapta un divin orgoliu.
Marire acestei adanci aratari!
In locul rotirii de zodii,
cu inimi aici si la mari departari
stau orele fixe, ca rodii.
Uitate sunt, deci, izgonite de timp
aversa de stele-n inalturi,
si nasterea florii superbe din ghimp,
si goana dorintei in salturi.
De-acolo de sus, de pe inaltul prag
privesc fascinat inafara.
Ce sfera perfecta! Pamantul cel mic
cu multele sale invelisuri
e una: nimic nu se naste, nimic
nu moare in lut si-n frunzisuri.
Vai mie, credeam ca farima e-n mers!
Iertare, ah! somnuri eterne,
minuni impietrite cu licarul sters
de-o iarna ce nu se mai cerne.
Ca roiuri de ornice prinse-n inghet
ce-mi mangaie ochii si parul,
descopar in lucruri tiparul maret,
modelul dintai, Adevarul.
Nicicand n-am crezut ca-o sa poata-ncapea
padurea-ntr-o singura ghinda,
noianul de stele-ntr-o singura stea,
oceanu-ntr-un ciob de oglinda.
Aceasta e fata traind dedesubt
a lumii, obrazul de taina:
integru, statornic, in veci necorupt,
mereu despuiat de-orice haina.
O, vesnic as vrea sa intarzii aici,
pe treapta suprema la care
fiinta nu scade ca umbrele, nici
prezenta nu trece-n miscare.
Mereu sa ma-mbete, cuprins la mijloc,
sederea a toate-ntru sine.
Dar vai! rasuflarea mea, ca un foc,
topeste zapada sub mine.
O limba porneste sa miste, si bat
cleios adormitele ore,
si prind sa rasara-ntr-un spatiu curbat
de spaime stravechi aurore;
privelisti limpide se-mpaienjenesc,
departe o luna apune,
cad codrii cu-un tipat prelung, omenesc
si marea incepe sa sune.
O, nu-mi este dat ca in marele ger
sa dainui! Vai, nu mi se cade
aici, unde toate - salvate - sunt cer,
aici, in opritele cascade,
sa-ntarzii prea mult: nu sunt vrednic sa port
in ochi fericita vedere
a viului care-mi apare ca mort,
a tot ce dureaza-n cadere...
De-aceea ma-ntorc intristat si cobor.
Paingi, cucuvai intelepte
ma cheama-ndarat, ma ajuta sa zbor
in jos, pe spirale, pe trepte.
Dar eu inca sovai: ma tem sa ma scald
in ore ce iarasi ma-nhata.
Eu plang, si ma zbucium in trupul meu cald.
In turn, orologiul ingheata.
Cine a scris versuri cultura cine a scris Orologiul de gheata versurile poeziei cine a scris cultura Stefan Augustin Doinas cine a scris limba romana poeti romani descarca romana cuvinte scoala limba romana. Versuri cartea.
Alte poezii de Stefan Augustin Doinas
