poezia Pacatul de George Toparceanu versurile poeziei Pacatul scrisa de poetul George Toparceanu

roversuri.ro > Litera G > George Toparceanu > Poezia Pacatul de George Toparceanu

Poezia Pacatul

I Trist vajaie vantul si crengile-ndoaie, In negura canta al codrilor glas Si calul strabate, prin panze de ploaie, Drum fara lumina si fara popas... Un fulger deasupra tresare o clipa, Se vad nouri vineti pe cerul cernit, Si pasarea noptii salbatica tipa De spaima, cu glasul prelung, ascutit. Si tipatul jalnic rasuna departe, Ecou-l repeta cu sute de guri. Adanc raspandeste o spaima de moarte Plutind peste-ntinderi de negre paduri... Noaptea-i oarba, vantul bate, Ploaia pica-n picuri reci, Fulgerele departate Dau lumina pe poteci. La apus, din vreme-n vreme, Tunetul departe geme, Du-te, du-te, nu te teme! Noaptea-i neagra, lasâ��sa fie, Ca-ti arata drumul greu Doi ochi negri si te-mbie Sa te duci spre ei, mereu. Pentru ochii de carbune, Iadu-n cale de s-ar pune, Spaima lui nu te-o rapune. Si de ploaie nu te plange, Brate albe cand te-or strange, Simti in vine foc, nu sange! II Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale In pacea noptii negre. La vechea manastire, Chiliile - batrane zidiri medievale - In sunetul de clopot tresar din amortire. Din linistea chiliei, prin ferestruici boltite, Strabate-n intuneric o palida lumina, Taiata-n dungi de groase zabrele ruginite, Si liliacul noptii, cu aripa lui fina, O spinteca in zborul cotit, - apoi dispare tipand in intuneric. Rasar de prin chilii Calugarite - negre fantome solitare - Cu haine lungi, cernite, purtand in maini faclii. Biserica inalta incepe sa rasune, Curg note tanguioase in linistea adanca, Si lin plutind in noapte cantari de rugaciune Se-ntorc si se repeta, lovite-n zid de stanca. III ....................... - Epifanio, cand toaca te desteapta la utrenii Si cand maicile vin toate sa se roage la altar, Pentru ce stai in iatacul incarcat de mirodenii, Urmarind, prin intuneric, voluptoasele vedenii Care rand pe rand dispar? In tacerea din odaie, ale gandurilor soapte Iti rasuna-ncet in suflet, ca un cantec adormit, Din trecutul tau crampeie de icoane si de fapte Ca prin vis le desfasoara a uitarii neagra noapte, Parca altul le-a trait... A ascuns in tine Domnul un tezaur de virtute, Dar ti-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, ti-a sadit in sange sambur de dorinti necunoscute, O, credinta ta e mare, dar cu-atatea nopti pierdute, Maica, unde vrei s-ajungi? Trupul tau plin de viata n-a stiut ce e iubirea, Gura ta nesarutata numai sfinti a sarutat, Tu esti moarta pentru lume, - dar asa ti-a fost menirea, Lasa gandurile triste, - maica, maica, ia psaltirea Si fa-ti cruce de pacat! .................... Arde candela pe masa, cu o palida lumina, Si bolnavele ei raze intunericu-l patrund. Neclintita ca de piatra, Epifania se-nchina La icoanele-nnegrite, care stau in umbra fina, Pe peretele din fund... - Vezi-mi inima-ntristata, Maica preacurata, Si de sus mi-o lumineaza Cu cereasca raza! Ca un demon, plin de ura, Linistea mi-o fura, Demon rau, trimis de Domnul, Sa-mi alunge somnul. Da-mi credinta neclintita, Pavaza-n ispita, Si cand dorul ma framanta, Da-mi puteri de sfanta! Ca-mi inchin durerea tie Pentru vecinicie, Si viata mea ti-o-nchin Pe pamant. Amin. Linistea netarmurita iarasi sufletul i-apasa, Ce pustiu si ce tacere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioara o priveste bland miloasa, Cum sta alba, nemiscata, cu un cot lipit de masa Si cu palma sub obraz. Pe aceleasi cai natura, oarba-n veci, pe toti ne mana, Fara voie, tuturora ne da marul lui Adam. In zadar incearca omul cu neputincioasa mana Sa-i supuie mersul tainic; ea ni-e mama si stapana... - Maica, cine bate-n geam? ...................... IV Prin trupul ei strabate un lung fior de gheata: E el si-ar vrea sa creada, ca alte dati, ca nu e... Un val aprins de sange ii navaleste-n fata Intunecandu-i mintea. Ea sare si-i descuie. Iar el s-arata-n usa ca-ntr-un pervaz de scanduri, Si-un cleste de foc parca i-a strans inima ei. Din noaptea mintii sale, din valmasag de ganduri, Un glas adanc ii striga: ,,E inca timp de vrei!â�� Dar buzele lor arse de flacara dorintii S-apropie in tremur si lung se impreuna. Uitandu-si manastirea, si cerul, si toti sfintii, Ea l-a cuprins in brate cu-o patima nebuna. V Noapte-adanca si furtuna, Tunetul deasupra tuna Tot mai tare: o ghiulea Care zguduie natura, Aruncata-n cer de-a dura Peste-a norilor podea. Ca sclipirile de spada Fulgerele-ncep sa cada Luminand de zeci de ori, Jos: puternica armata De padure, zbuciumata, Sus: gramezile de nori... Iar pe drum, un cal ca vantul Bate-n goana lui pamantul. Printre arborii uimiti. Zboara orb, ducand pe spate Doua-umbre-mbratisate, Doi amanti nelegiuiti... VI Zori de ziua. Norii fug in goana mare, Un ocean de gheata rece si senin Pare ceru-n urma. Vantul bate tare, Cand din ramuri ude, tremurand apare Discul lunii plin. Aurora clara si trandafirie Rasaritu-n flacari l-a aprins acum, Pe cand, parasite, reci pentru vecie, Doua trupuri albe zac intr-o pustie Margine de drum. Si cantand se lupta razvratit-armata, Luptatori de veacuri arborii giganti, Numai luna rece - palid chip de fata - Dintr-un varf de paltin se uita mirata La cei doi amanti...

Scriitor versuri versuri versurile poezia cine a scris. Scrisa de cuvintele George Toparceanu poezii.ro cine a scris autor scoala Pacatul scoala poezie de dragoste poeti romani.

Alte poezii de George Toparceanu

poezie Pacatul autor George Toparceanu

Top poezii George Toparceanu

Ultimele poezii adaugate

Top cautari

Cele mai cerute poezii

aripioare de argint de emilia caldararu
tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
de
soarele si copiii de elena dragos
locuinta din dumbrava de
la sanius de ion agarbiceanu
mostenirea de otilia cazimir
in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
eva de ion pillat
de Vasile Romanciuc