roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Rapsodii de vara de George Toparceanu
Poezia Rapsodii de vara
I
Cine-ar putea sa spuna
Cati secoli au trecut
De-o luna,
De cand nu te-am vazut?...
Salcamii plini de floare
Se uita lung spre sat,
Si-n soare
Frunzisul leganat
Le-atarna ca o barba...
Acolo mi-am gasit
In iarba
Refugiul favorit.
Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atatea dimineti
Contemplu
O tufa de scaieti.
Pe cand departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Rasare
Un astru inutil...
II
Iubito, fara tine
Incepe-o noua zi...
Dar cine
Le poate socoti?
Ca zilele-n restriste
Se-nalta si apun
Ca niste
Baloane de sapun...
Cu mainile sub tampla
Cum stau asa culcat,
Se-ntampla
Un fenomen ciudat:
Privirea mea distrata
Prin negre ramuristi
Mi-arata
Doi ochi adanci si tristi
Si-n orice strop de roua
Vad doua brate, mici
Ca doua
Picioare de furnici.
Dar daca o lacusta,
Din verdele talaz,
Robusta
Imi sare pe obraz, -
Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugravit mai sus,
Si-n ochii mei deodata,
Ca-n alte dimineti,
S-arata
O tufa de scaieti...
III
Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Sa cante-ncet pe nas.
Prin ierburile crude,
Sub cerul fara fund,
S-aude
Un bazait profund
Si pana la amiaza
Pamantul incropit
Vibreaza
Adanc si linistit.
Sunt gaze si ganganii
Ce sar si fac mereu
Matanii
Cand trec prin dreptul meu,
Si-mpreunandu-si zborul,
In ierburi isi ascund
Amorul
Multiplu si fecund.
IV
Si-n vremea asta, oare,
Cand eu visez mereu
La soare -
Ce face dorul meu?
Iubirea mea nebuna,
De-abia trezita-n zori,
Aduna
Manunchiuri mari de flori.
Se-ntreaba - ce sa faca?
Si far-a pregeta,
Ea pleaca
Intins, la casa ta.
Si nici nu bagi de seama
Cum pasu-i furisat
Cu teama
S-apropie de pat,
Ci doar treasari deodata
Si parca-ti pare rau.
Mirata,
Te uiti in jurul tau...
Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu parul desfacut
La mine,
Sa-mi spuie ce-a facut...
Asa, spre zarea larga,
Pe zi de-atatea ori
Alearga
Pe drumuri lungi de flori.
V
Tarziu, cand peste lanuri
Coboara spre campii
Noianuri
De umbre argintii;
Cand luminosul crainic,
Luceafarul stingher
Si tainic
S-aprinde iar pe cer
Si cu lumina noua
Sclipeste ca un strop
De roua
Pe varful unui plop,
Iubirea mea fugara
De-abia s-a linistit,
Si-afara,
Ca un copul trudit,
Pe-un maldar de sulfine,
Cu cel din urma gand
La tine,
Adoarme suspinand.
Limba romana versurile versurile poeziei versuri versurile poeziei cultura literatura George Toparceanu poezie Rapsodii de vara cuvinte versuri scoala. Poeti romani literatura poezie romana poet autor.
Alte poezii de George Toparceanu