roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Augustin Doinas
>
Poezia Vanatoare de soim de Stefan Augustin Doinas
Poezia Vanatoare de soim
in zori de zi cand cea din urma stea
este satula de ispravi nebune
un print al vanatorii povestea
si-un gramatic nota ce i se spune
“mai mare-n evul ce mi s-a predat
o alta intamplare nu exista”
- marite domn! am un condei ciudat:
in loc de “mare”-a scris cu lacrimi “trista”
“afara astrul zilei neclintit
suna din bronzuri vechi ca o fanfara”
- maria ta! condeiul meu smintit
noteaza “inlauntru” nu “afara”
“la fel de-aprinsa-n invelisul ei
simteam bataia sangelui in vine:
o flacara sporindu-se-n ulei”
- stapane! s-a notat aceasta bine
“de patru zile soimul astepta
flamand cu ochiul galben cum e luna”
- sa fim mai drepti cu el maria ta!
“de patru zile” nu: “dintotdeauna”
“in colivia-i stramta fara somn
lipsit de zari murea de trandavie”
- sunt zari care se nasc marite domn!
si scapara cumplit in colivie
“aidoma cu el tanjeam spre cer
sa-ndestulez vederile-mi auguste”
- stapane! poftele maririi cer
cat nu e-n stare limba ei sa guste
“atunci l-am scos din lat” - ba nu l-ai scos!
“stiam simtamd cum musca din manusa
ce patimi poarta-n pliscul fioros”
- asa-i! dar nu stiai ce poarta-n gusa
“cuprinsu-ntreg parea ca scos din minti
desi nu-l tulburau macar zefirii”
- stapane! nu se cade sa te minti:
launtrul isca tulburarea firii
“haitasii-aveau pe chip suras felin
de caini zelosi care-si confirma faita”
- marite domn! golanii simt din plin
cand ura de al curte-asmuta haita
“eram atat de mare” - un pigmeu!
“ca un topaz intinderea marunta
lucea stropita-n inelarul meu”
- dar doamne! nu era inel de nunta.
“visam o prada mare mai presus
de orice zvacnet de aripi mortale”
- visai sa pui in locul stelei sus
obscura stema a domniei tale!
“parca vanam prin mine urmarind
pe dincolo de orice cuviinta
o pasare ce zboara, de pe-un grind
ce ma rasfrange-n ape o fiinta
ce ma-ntrecea si ma urma in timp
si valurea cu-o ritmica aripa
oglinda unui aprig anotimp
in care toate concentrate-n clipa
ma proslaveau liturgic imprejur:
campii si osti donjoane si ducate
veneau urland in calea mea o! jur
vanam prin clare zile spintecate
de rasuflarea mea simteam ca sunt
ca soimul ce-si gaseste-adevaratul
destin fantoma unui print marunt
in care se trezeste imparatul
eram prea exaltat ca sa observ
ca soimul meu pierise supt de zare
dar simt acum ca agerul meu serv
el - vanatoru-a ce mi se nazare
pe bolti cu vulturi si ereti complici
imi raspandeste numele-n tarie”
- te-nseli stapane! soimul e aici
pe mana mea si aripa lui scrie
Versuri cultura poet autor scriitor poeti romani poezia Vanatoare de soim versuri autor Stefan Augustin Doinas limba romana versurile cartea cuvintele. Cuvintele scrisa de poet scrisa de descarca versurile poeziei versuri.
Alte poezii de Stefan Augustin Doinas
