roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Philippide
>
Poezia Vox in deserto de Alexandru Philippide
Poezia Vox in deserto
Noi, existam, nu vietuim. Dar oare
Nu este cel mai pretios secret,
In omeneasca lume-ntamplatoare,
Sa ne-nvatam sa vietuim incet?
Secretul totusi il tagaduim,
Febrili din leagan pan'la tintirim.
Masina s-o lasam sa se grabeasca,
Aceasta-i doar menirea ei fireasca.
Dar omul? Cu cat graba e mai mare
Cu-atata viata s-a scurtat mai tare.
Pacat ca toate-acestea isi afla un raspuns,
Daca cumva isi afla, abia cand am ajuns
La poarta de la care privim in urma cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprastie cu ultima suflare,
Cand piere totul, ritm, contur, culoare,
Cand omul, fara tel si fara drum,
Tot singur moare.
Sa-l mai impunga oare si-un ultim, crud regret
Ca n-a stiut sa vietuiasca-ncet?
(Vis si cautareĆ¢€¯, 1979)
Cartea limba romana versuri poeti romani poezie literatura cuvinte versuri poezie versurile poeziei poezia cine a scris. Autor romana cine a scris Alexandru Philippide scriitor romana versuri Vox in deserto scrisa de.
Alte poezii de Alexandru Philippide
