roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Amorul arator de Gheorghe Asachi
Poezia Amorul arator
Asta toamna-Amorul-Zeu,
Cercetand imperiul sau,
Trecu a Moldovei tara,
Unde oamenii mult ara,
Dar nu secera d-agiuns.
Acel sprinten calatori,
Ce ne arde-adeseori,
De bruma-atunci patruns,
Cata casa priincioasa
In vro inima duioasa,
Insi, aleu, el nicaire
N-a gasit adapostire.
Caci, precum pe la Vaslui,
Ca-ntai, astazi miere nu-i,
Si credinta-n asta tara
S-a facut o marfa rara.
Ca albina si Amorul
Umbla und-o trage dorul.
Vazand grasa-acea tarana,
Arcul, cucura depune.
Tauri doi la giug supune,
Stramurariul ia in mana,
Pare-n port si la cuvant.
Lucratori chiar de pamant.
Ca-n aceasta noua masca,
Cantand doina romaneasca,
A lui tauri asudau
Si tot brazde rasturnau.
Abie campul a arat,
Ce n-a fost sterp din natura,
Din cucura a luat
De seminta o masura,
Intr-ales, fara neghina,
Din a careia tulpina
Rasar inimi credincioase,
Simtitoare si duioase.
Dupa ce a semanat,
La Zeu rugi a inaltat:
“Sa reverse-a lui favor
Pre tomnaticul ogor,
Ca productul delicat,
De ger, secet-aparat,
Sa se faca bun, frumos,
Si miez s-aiba sanatos.
Daca deci din cel ogor
Ce a semanat Amor
Viitoarea primavara
Inimi nu vor sa rasara
Credincioase
Si duioase,
Virtuios, nobil Amor,
Care e nemuritor,
N-avand unde locui,
Din Moldova va fugi!
Literatura poezie versuri cuvinte cuvinte Amorul arator poezia cine a scris cultura romana literatura versuri cine a scris romana versurile poeziei. Poeti romani cuvinte versurile poeziei Gheorghe Asachi poezii.ro cultura cuvintele.
Alte poezii de Gheorghe Asachi
