roversuri.ro
>
Litera C >
Cezar Bolliac
>
Poezia Carnavalul de Cezar Bolliac
Poezia Carnavalul
I
Incepe carnavalul! si-n salele bogate
Se cerc artisti si muzici placeri mai noi s-arate,
In noua veselii!
O! ce de griji acuma la noua toalete!
Ce visuri dulci, frumoase, in junele cochete!
Ce mii de bucurii!
Fetita tot viseaza la flori, l-a ei ghirlanta,
La gaza cea subtire, la rochia-i eleganta
Si la ai ei cercei;
Gandeste la raspunsuri, la gratii, la cuvinte;
Isi rade in oglinda de loc ce-si pune-n minte
Ceva ce-i place ei.
Corsetul aci-si pune; isi cearca iar rochita,
Pandlica care-o prinde, - saraca copilita!
Viata-i e romant!
O! cat a sa mai joace! Ce bine a sa-i vie
Si par si rochi, pandlice, buchet de iasomie
La sol in contra-dant!
Multime de machine prin case de neveste!
Famei si croitorii abia le prinzi de veste
Cand vin, cand se strecor!
Parintii schimba cifre in foile de zestre;
Galantii-n neastampar citesc pe sub ferestre
Bileturi dulci d-amor.
O! cate case noua si cate case sparte!
Ce visuri isi mai face batrani si juni in parte
In lungul carnaval!
Tot fierbe-n capitala! si lumea isi propune
Un lant de fericire, un sir de lucruri bune
De la intaiul bal!
Voi, cati va rade soarta! ganditi ca-n aste zile
Stau sub pamanturi, ocne, prin temniti si exile
Atati nevinovati,
Pe care pizma, ura si neagra calomnie
I-au parasit cruzimei, si oarba tiranie
Ii ia necercetati!
II
Cand armasarii vostri, cu coama lor pletoasa,
Alerg si scapar iute p-o gheata-alunecoasa,
Ca fulger, ca naluc;
Si langa drumul vostru, - o! tremura in cale
Un biet batran ca iarna, cu piept, picioare goale,
Flamand si fara suc;
S-opreste, -si ia caciula, spre voi mana intinde,
Si trista lui catare in ruga se aprinde
Vazand ca nu-l vedeti;
Si tremurandu-i barba, spre ceruri mormaieste;
Cand sania din urma de ziduri il striveste;
Voi treceti si radeti!
Nebunilor ce sunteti! Va pare ca e o gluma
Un cap strivit de ziduri, un om ce se consuma
De foame si de frig!
Va pare ca e gluma cand crunta disperarea
Si tinta catre ceruri; - va radeti voi de starea
Victimelor ce strig:
.....................................
.....................................
III
Cand o caldura dulce, samururi, catifele,
Sub draperii bogate de stofe, de dantele,
V-adoarme p-un divan;
Cand mii lumini ascunse in lampe colorate
Resfrang si va-nmulteste-n oglinzile-ardicate
De jos pana-n tavan;
S-o copilita dulce, razanda, gratioasa,
In reverente intra usoara si frumoasa
Ca si un ingeras, -
Si dupa ea un june maret, voios si tare,
Cu fata vie, plina, cu fruntea-ntinsa, mare,
Si sed p-un scaunas;
Cand va vedeti intr-insii pre voi miniatura,
Si gest, organ, accente, oricare a lor trasura
E-a voastra, - ii iubiti!
Isi vede muma sotul, si tata iar sotia;
Si stiti c-aveti mijloace, va iarta avutia
Sa-i faceti fericiti;
Oare ganditi atuncea ca poate-n alta casa
Au doi batrani o fata, tot astfel de frumoasa,
Dar e traita rau;
Si plang, caci maine poate copila o s-apuce
O cale... n-au de hrana; si viata este dulce,
C-asa va Dumnezeu.
IV
Cand cina va asteapta in sala de mancare,
Si-n giurul vostru vase cu flori mirositoare
Va-mbata de miros;
Cand ochii vi se pierde pe mese incarcate
D-argint, de portelane, cristale tot-sapate,
C-un viu foc luminos;
Si cand pe masa voastra cea plina de legume
Ce globu-ntreg produce, d-esente si de spume,
De vinuri spumegand,
Vedeti indestularea ce cara, gramadeste,
S-un sir de servi in prajma ce-alerg, va ocoleste
Punand si ardicand;
Atunci, atunci gandit-ati ca langa casa voastra
Este-o casuta veche si sparta, mica, proasta;
Si crivatu luand
Hartia din ferestre, un viscol o petrece,
Baga in ea zapada; e frig intr-insa, rece,
Caci toata e in vant!
Gandit-ati vre o data c-aci-n asta cocioaba,
O vaduva saraca, bolnava, goala, slaba,
Cu sase copilasi,
Stau in ocol pre vatra abia cu un taciune!
L-e frig, l-e somn, l-e foame si pic de slabiciune,
O, mult sunt dragalasi!
Cand unul dintre dansii ardic-o manusita
Scut rosie ca racu, si-i zice: “Maiculita,
Te scoal', nu mai dormi!
N-e frig si ne e foame; te scoal'! fa focu mare!
Da-mi paine! Pune masa!' si ea,-n delir, tresare!
Nu poate a-i mai minti.
Se scoala,-si smulge parul si iese pe zapada,
Si vede casa voastra in veci tot in parada,
In veci in veselii:
Ferestrile-ndoite ce crapa de lumina
Si vesela-va umbra razanda, dulce, lina,
Saltand in bucurii...
Curand! Dati in genunche! Uitati! O! piara slava!
Blastemele s-azvarla, precum s-azvarla lava
Ce-o varsa un vulcan!
O! Tremurati! caci glasu-i in ceruri e puternic!
Mai greu decat sentinta cu care un nemernic
Striveste un sarman!
Versurile poezie cuvinte versuri autor romana cuvintele cartea autor poet scriitor romana Cezar Bolliac cuvintele. Cine a scris poeti romani cuvintele versuri Carnavalul versuri.
Alte poezii de Cezar Bolliac
