roversuri.ro
>
Litera C >
Cezar Bolliac
>
Poezia Sila de Cezar Bolliac
Poezia Sila
Era o iarna aspra s-o noapte ce-ngrozeste,
Si crivatul, cu viscol, mugea precum mugeste
Un taur ce-a ranit.
Intr-un catun de laturi a unui sat mai mare,
O raza inginata de slaba luminare
Subt un troian albit.
Troianul era casa, cascioara locuita,
Ce-i astupa nemetii intrarea umilita -
Bordei de muncitor ;
Si raza inginata venea dintr-o lumina
D-o flacara-n cenusa ce valvaia in tina
Pe un uscat cotor.
Cu furcile in brine, cu fetele voioase,
Intind cit pot cu fusul din caiere stufoase
Doua femei cintind.
Batrina este una, ca iarna de albita,
Iar alta este juna, balaie si iubita
De citi o vad rizind.
P-un pat de paie numai un biet batrin boleste.
Femeile, cu rindul, cind el se dezveleste,
Se duc de-l invelesc.
Si rid cind vad ca fierbe in oala o gaina
Ce-au capatat pe lucru de la a lor vecina :
Caci tortu-i omenesc.
Ofta batrina insa si zise catre fiica :
- âCind am luat pe tat'tau, pe cind erai tu mica,
Eram mai fericiti ;
Aveam casuta noastra, aveam coprinsuri bune,
Aveam frumoase holde si turme la pasune,
Aveam argati platiti,
Si vite-n batatura, si plugul linga casa,
S-un calator, oricare, afla ceva pe masa
Cind s-abatea la noi.
Era fruntas batrinul, ca el putinu cu stare,
Abia-nvirtea prin curte cu carul sau cel mare -
Un car cu sase boi.
Pe orice puneam mina iesea in toate bine.
Tu semanai cu tat'tau si frate-tau cu mine...â
Aicea a-ncetat...
S-un ochi de disperare tinti pe o icoana
A sintei nascatoare, zicind : - âIn orice goana
A soartei te-am chemat !â
- âTata spunea odata c-aveam si noi mosie ;
De ce-ati vindut-o, mama ? Ca-e rau in obacie ;
Muncesti pentru strain.â
S-o lacrima din pleoapa-i luci precum luceste
Pe geana aurorei o roua ce pisteste
Dintr-un azur senin.
- âNoi n-am vindut-o, mama ; vecini ne-au luat-oâ.
- âSi cum ! asa cu sila ?â - âBa tot ne-au tot scurtat-o
Cu carti de judecati,
Pin-au luat-o toata...â - âCe viscol e afara ;
Unde-o fi nenea, mama ?â - âAlesii il luara
S-acum ca s-alte dati.â
Pe masa, linga tat'sau fetita-n nerabdare
Intinse o marama si-i puse demincare
Fiertura de la foc.
- âO ! sa-mi traiesti, fetito, ca foamea ma doboara !â
- âSi-ti am si vin, taicuta ; si-ti am si piinisoara,
Uite-o colea, o coc.â
- âSa am de tine parte, fetita cu durere !
Atit imi mai ramase din toata-a mea avere
La batrinetea mea ;
Caci frate-tau, se vede ca mi-l tot mina satul :
Saracii duc povara, iar rodul ia bogatul
In lumea asta rea !â
In ora asta dulce cind vesela-i copila
C-a bucurat pe tat'sau, fiica Satanii, Sila,
La usa ei grinta.
Doi dorobanti ce calea parea ca ratacira,
Zarind lumina noaptea, sa stea aci venira,
Ca doar va senina.
Imping si intra-n casa cu iarna in spinare :
- âAci avem de toate, si cald, si de mincare,
Si-n cupa vinisor.
Mai faceti foc pe vatra si dati-ne si patul
Mai da-te jos, batrine, sau culca-te de-a latul,
Ca dau de va omor.â
Ofta adinc batrinul, caci Sila e cumplita !
Lasa batrina furca ! era obicinuita
Cu astfel de nevoi.
Iar biata copilita, in marea ei durere,
Rosti plingind: - âJupine, n-avem nici o putere ;
N-avem nici car, nici boi.â
Si suspinind din suflet, stergind cu zevelcuta
Siroaiele de lacrimi, se dete saracuta
Pe subredul batrin,
Si ii sopti acestea : âIti fac eu demincare
Numaidecit, taicuta. Jupine, aibi rabdare,
Ca doar n-ai fi pagin.
Mincarea-i pentru tata, caci vezi-l cum boleste,
E an acu-n paresemi de cind se chinuieste ;
Sa nu-l dati jos din pat.
Si mama e batrina si n-avem nici gateaja,
Pe nenea de trei zile de cind l-au dat la streaja...
Alesii l-au luat.â
Dar dorobantii tepeni tot sparg si tot injura,
Si zvinta si a piine, si vinul si fiertura,
Ca-s oameni stapinesti.
El nu mai sta la vorba cind are biciu-n mina ;
Cind leapada opinca si calul isi infrina,
Cu el sa nu glumesti !
Se-mbrobodea copila s-o ineca suspine.
Era sa-noate-n viscol, sa mearga la vecine
Sa cear-un ousor,
O mina de faina, sa fac-o piinisoara,
Sta dinafara usii sa vad-o pirtioara,
Sa vada vrun focsor,
Cind un argat din curte, din curtea boiereasca,
O prind si-o-ntinde s-o duca sa munceasca,
Caci stie a lucra :
Si e la curte claca, si s-a facut de veste,
La citi au fost p-acasa, la fete si neveste,
Sa mearga-a ajuta.
Caci este nunta mare, e nunta boiereasca
Duminica ce vine, si trebui sa gateasca
Miresei asternut.
Si rugile si lacrimi zadarnice ii fura ;
Argatul nu glumeste, o bate s-o injura,
Sau cere de baut.
Dar nu avea fetita decit o zeghie veche
Si vreo trei parale cercel la o ureche,
Care voi a-i da.
Si nu vru sa priimeasca cumplitul fara mila.
Batind-o, suduind-o, o tot brincea in sila
La lin-a scarmana.
Trei zile biata fata nimica nu aflase
De tata-sau cel bolnav pe care il lasase
Flamind si chinuit.
Si cind scapa, micuta, veni in nerabdare...
Nametii cotropise si casa si intrare.
Abia a-nemerit.
Luptindu-se cu iarna, sa intre izbutise,
Dar tata-sau, ca gheata, de mult intepenise,
Si muma-sa murea ;
Pe frate-sau il dase alesii la ostire,
Si singura, orfana, plingea in zapacire
Si parul isi smulgea.
Sufla in pieptul ma-sei ca doar s-o incalzeasca ;
Ii cauta cojocul... dar unde sa-l gaseasca,
Caci e la arendas
Dodata cu caldarea luat zalog in sila
P-o oarba datorie. - O, Doamne ! fie-ti mila
De rob si de clacas !
(1840, ianuarie 4)
Versuri cuvintele scrisa de cartea Cezar Bolliac poezii.ro Sila poeti romani versuri poezii.ro de dragoste cine a scris scrisa de cuvinte descarca versurile poeziei. Cuvinte limba romana.
Alte poezii de Cezar Bolliac
