roversuri.ro
>
Litera C >
Cezar Bolliac
>
Poezia Sonet de Cezar Bolliac
Poezia Sonet
Din zi in zi mai trista, sarmana Romanie;
De doua veacuri jalea iti creste ne-ncetat!
Traian se mira, plange, priveste-a ta campie
Ce-o stie camp, odata de Acvil-aparat.
O! Trista-i suvenirea la cei in agonie!
Amar e cand te doare, sa vezi ca-esti impilat,
Sa-neci a tale lacrami; sa vii, cu bucurie,
A saruta si mana ce stii ca te-a tradat!
Pe cine astepti oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calca in picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amagesti!... Dar, afla si crede in tacere:
Oricare slabiciune in chinuri ia putere...
In fiare creste iute vartutea lui Samson!
(La anul 1839)
Scoala literatura poetul poezie Cezar Bolliac poeti romani poetul versurile poezia literatura cuvintele scoala scriitor versuri de dragoste. De dragoste autor romana versuri Sonet.
Alte poezii de Cezar Bolliac