roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Vlahuta
>
Poezia Delendum de Alexandru Vlahuta
Poezia Delendum
Haide, suflete, ridica-ti leghioanele de ganduri,
Si-mbracate-n za eterna intocmeste-le in randuri,
Bate-te cu tine insuti, zbuciuma-te nopti intregi,
Ca durerea ta in ritmul sfant al versului s-o legi!
Si m-asez sa scriu la masa de hartoage incarcata...
Mintea-mi arde-nvalmasita tamplele incep sa-mi bata.
Am atins abia condeiul, si m-au apucat fiori...
Parca vad cum stau la panda, patimasi si cartitori,
Nevoiasii nostri critici spadasinii damblagii,
Cari, neputand sa muste, morfolesc arta-n gingii!
Trebui sa respecti bontonul, sa-ti gatesti versul in frac,
Daca tii ca prin saloane sa poti fi lumii pe plac.
Nu-ti lasa simtirea calda, plina, vie si intreaga
Sa zbucneasca, si vesmantul, care-i vine, sa-si aleaga;
Ci ti-o-mbraca-n floricele, si-i da-ncunjur pe departe.
Plangi, uraste si blestema dupa regula din carte.
Fii galant nesocoteste-ti patima-n care te zbati,
Nu cumva sa superi nervii criticilor delicati:
Poezia e un cantec dulce, un parfum ceresc!...
De-asa arta parfumata, o, va foarte multumesc!
Cand mi-i inima-ncarcata, si cand gandurile-n munca
Bat si rup zagazul pacii, si din matca lor s-arunca,
Toate lacome,-nsetate d-a iesi din haos, clare,
Ferecate-n cetluita versurilor inclestare.
Cand viata mea intreaga mi-e in flacari, zbuciumata,
Nu cumva c-are sa-mi fie grija sa deschid indata
Si sa vad cum ma invata codul bunelor manieri
Sa-mi vars patima pe droaia ingamfatilor bucheri,
Sa apuc de piept pe falsii zei, sa-i tarai din altar,
Si, smulgand masca stiintei de pe chipul lor murdar,
Sa-i denunt in gura mare, ca sa vada-ntreaga lume
Cine sunt acesti ilustri hoti de slava si renume!
O, lasati-ma, cu nervii vostri de cucoana mare,
Voi ce vreti sa-mi puneti arta la regim si la-nfranare,
Si-mi strambati din nas la toata vorba mai de-a dreptul spusa!
V-ar placea sa sada smirna, si la colt sa fie pusa
Biata arta, ca micutii cari nu-s astamparati!...
A, atunci, si voi, desigur, ati fi critici minunati!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iata droaia de nevolnici, strasnicii stihuitori,
Literati, ce pentr-o oda baga muzele-n fiori,
Cantareti, lihniti de pompe si de sarbatori solemne,
Cari tin, cu tot prilejul, sa s-arate, sa se-nsemne,
Iata-i toti, porniti sa ieie nemurirea cu asalt:
Pentru ei nu-i poarta-nchisa, si nici scaun prea inalt.
Sunt batrani cu barbe albe, tineri fara de musteti,
Ucenici si capi de scoala, poeti mari si mici poeti,
Donchisoti ce-n a lor piele de mandrie-abia-si incap:
Suliti de carton in mana, si cu chivere pe cap,
Uriesi cu talpa-n tina si cu crestetul in nori,
Dornici de eternitate si de statui visatori!...
Toti impinsi de-aceeasi sete, pe volume-ntregi calari,
Se-mbulzesc se duc sa sparga noaptea vesnicei uitari,
Si-n a gloriei lumina cu-a lor scrieri sa rasara,
Sa ramaie-n nesfarsitul timp, ca niste stalpi de para!
O, ridicula cohorta de milogi neputinciosi,
Ce spurcati cu-al vostru cantec graiul bunilor stramosi,
O, vanturatori de fraze, scripcari sarbezi si smintiti,
Nu vedeti in ce mocirla de prostii va balaciti?
Ce? Pentru c-ati pus la mustru
niste biete vorbe goale
S-ati umplut, cu chiuita, de cerneal-atatea coale,
Pentru c-ati scancit la luna, ca toti barzii rasuflati,
Un amor strain, si patimi vechi, ce nu le-ntelegeati;
Credeti ca-i de-ajuns ca lumea sa va dea-n genunchi uimita
Si in veci a ei uitare si dispret sa nu va-nghita?
Dar de cand nerusinarea, spuma frazelor umflate
Si ridicula-ngamfare drept talent pot fi luate?
De cand gloria se vinde, ca femeile de strada,
Oricarui neghiob, ce-n cale-i, cu ochi dulci, vine sa-i cada?
Lenesi, ignoranti, cu capul plin de fumuri si de pleava,
Din nimic cum vreti sa iasa si sa faceti o isprava?
Arta nu-i de voi. In laturi, starpituri far de simtire,
Ce dati zor lumii blajine cu de-a sila sa v-admire!...
Dar la glorie-n ce vremuri si in care tar-ajung
Astfel de paiati de balciuri si gusati de Campulung?
O, baiguitori de fleacuri, lautari nerusinati,
Ce dati buzna pe la chefuri si parazi, ca sa cantati,
De v-ar scapara o clipa mintea, sa va priviti bine,
Ati intra-n pamant de scarba, de oroare si rusine!...
Poeti romani de dragoste scoala rime Delendum poezii.ro cuvintele versuri rime poet versuri versuri cuvintele. Autor cartea Alexandru Vlahuta cuvinte limba romana versuri cine a scris.
Alte poezii de Alexandru Vlahuta
