poezia Despre cusururi sau uriciuni de Anton Pann versurile poeziei Despre cusururi sau uriciuni scrisa de poetul Anton Pann

roversuri.ro > Litera A > Anton Pann > Poezia Despre cusururi sau uriciuni de Anton Pann

Poezia Despre cusururi sau uriciuni




Despre cusururi sau uriciuni Aideti sa vorbim degeaba, Ca tot n-avem nici o treaba. Fiindca Gura nu cere chirie, Poate vorbi orce fie. De multe ori insa Vorba, din vorba in vorba Au ajuns si la cociorba. S-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a iesit Mai bine sa fi tusit. De aceea Cind vrei sa vorbesti, la gura Sa aibi lacat si masura. Adica: Vezi birna din ochiul tau Si nu vorbi p-alt de rau. Spre pilda: Cind vei vorbi de mucos, Nici tu sa fii urduros. Ca nu e mai urit cind cineva Face pe frumos ca e ponevos Si pe cel urit ca e aurit. Altul iar Trinteste cuvintul tronc, Ca closca cind face clonc. Si se pomeneste vorbind: Frumoasa nora dobindisi, Dar se uita cam piazis. Si ca Dupa ce e neagra, o cheama si Neaga; Dupa ce e muta, apoi e si sluta. Sau Urit mester a croit-o, Rau ciocan a ciocanit-o. Sau Bun ciocan te-a ciocanit, Ca frumos te-a potrivit. Si Urit tata a avut, Sa-i semene l-a facut. Sau Fa-ma, tata, ca sa-ti seaman Ca frate cu frate geaman. Dar insa A semanat crastaveti Si au rasarit scaieti. Sau ca Tata avea armasar, Dar el a iesit magar. Si asa, Cu vorbe imbolditoare Il atinge unde-l doare. De aceea niciodata Chelului despre chelie Sa nu-i spui vro istorie. Si Cu plesuvul cind vorbesti Tivga sa nu pomenesti Si nici Sa nu rizi de magar cumva, Ca poate il incaleci cindva. Totdauna Gura care e-mputita Altui e nesuferita, Ca daca Mie-mi miroasa a floare, Dar altuia a putoare. Si in scurt, Noi ridem de unul-doi Si patruzeci rid de noi. Pentru ca Nu este rasur sa n-aiba cusur. 1 vatrai de lemn. Povestea vorbei Primavara,-ntiia oara roazele cind infloresc, C-un fir merse la-mparatul gradinaru-mparatesc, Care cu placere multa-n mina sa cum l-a luat, Totdodata fara veste la un deget l-a-ntepat Si intiia sa placere ce asupra-i o avea I s-a-ntors in suparare, cu acel gust n-o privea; Cum si catre gradinarul zise: - Iaca un cusur Care n-ar fi cuviinta ca sa-l aiba un rasur; Tu cam te pricepi la multe maestrii gradinaresti, S-asta roza ghimpi sa n-aiba n-ai putea s-o altuiesti? - Ba sa poate, imparate, - gradinarul a raspuns - Si gradinaria are cite un secret ascuns. - Nu stiu, - imparatul zise - asta este treaba ta, Fa-l ca sa-i lipseasca ghimpii si un dar vei capata. Gradinarul dar sa duse, puse-ndata, altui, Sa se prinza si sa creasca indestul se nevoi; In sfirsit el cu secretu-i a vazut c-a izbutit Si mergind la imparatul duse un fir inflorit; Care-n mina sa luindu-l, foarte bine i-a parut C-a putut sa-l altuiasca dupa cum a fost cerut, Dar la nas cind il duse, zise catre gradinar: - Ce fel? Acum vaz ca n-are cel mai mic miros macar! Gradinarul ii raspunse: - Imparate, sa traiesti, Orce lucru firea-si schimba cind vei sta sa-l altuiesti, Si nimic iar nu se poate ca sa n-aiba vrun cusur, Arburi, plante, flori si oameni, astfel si acest rasur, Care or ca-ntii sa-nghimpe si sa fie cu miros, Or nici miros sa n-aiba si sa fie neghimpos. Fiecare poarta cite un ravas in spate. Pe al altuia il vede si pe al sau nu-l vede. Fiecare sa tine mai cuminte decit altul. Fiecaruia i se pare ca copilul sau e mai frumos, d-ar fi cit de uricios. Si Ce e frumos poarta si ponos. Fiecare trage spuza pe turta lui Lesne a judeca pe altul. Ca Nu te pricepi sa imparti un pai la doi boi. Si ca Cu ce dascal lacuieste Asa carte-alcatuieste. Asa e lumea asta: Ride om de om si dracu de toti. Dracu ride de porumbe negre si pe sine nu se vede. Gura lumii numai pamintul o astupa. Fiecare sa leaga unde il doare. (Spun c-a fost odata un crai oarecare) Spun c-a fost odata un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El isi vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gindea cum ca poate i sa pare. Supusii si altii, carii intrebase, Ca ii sade bine il incredintase. Caci cine-ndrazneste la unul mai mare Sa-i spuie de fata cusurul ce-l are? Tot pe acea vreme s-in acea cetate Era s-o cocoana gheboasa in spate, Ce o amagise lingaii sa creaza Ca ea e in lume cea dintiie raza, Cu poezii, versuri o incorunase S-a se tinea zina o infumurase. Aceasta se duse la craiul odata, Cu alt oarecine avind judecata, Si vazind ca craiul hatir ei nu-i face Sa vorbeasca-n parte-i dupa cum ii place, Prerumpind cuvintul, zise cu mirare: - Va-a-ai de mine, ce nas ai mare! Pe craiul cu asta vorba il impunse, Dar deocamdata nimic nu raspunse. Ea insa parindu-i ca nu auzise Intre alte vorbe iara ii mai zise. Craiul si aceasta o-nghiti cu noduri, Ea nu-nceta insa de a-i da iar bolduri Si mai zise iarasi: - Ce ciudat imi pare! N-am mai vazut inca astfel de nas mare! Se inaspri craiul si zise: - Cocoana! Stii ca esti cu totul ciudata persoana! Ce imi tot spui mie ca-mi e nasul mare Si nu-ti vezi cocoasa ce-o porti in spinare? Cusurul cel mare nu ti-l simti din spate Si judeci p-al altui, el t-e greutate. Plecind ea sa mearga si iesind in tinda, Zise craiul iara, privind in oglinda: - Nu a fost minciuna ce a zis nestine Ca greu se cunoaste cineva pe sine!



Autor cultura cultura romana rime cuvinte versuri poezia literatura versuri Despre cusururi sau uriciuni. Versurile poeziei cartea cuvintele poezii.ro cine a scris poeti romani cine a scris Anton Pann.


Alte poezii de Anton Pann
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #