roversuri.ro
>
Litera A >
Anton Pann
>
Poezia Despre vorbire iarasi de Anton Pann
Poezia Despre vorbire iarasi
Din vorba in vorba, vorba se deschide.
Din vorba in vorba iese adevarul.
Din vorba se face fapta si din fapta vorba.
Cuvintul e ca vintul, nu sa ajunge nici cu armasarul, nici cu ogarul.
De multe ori limba taie mai mult decit sabia.
Limba oase n-are si oase sfarama.
De aceea
Pune-ti friu la gura si lacat la inima
Caci
Gardul are ochi si zidul urechi.
Vorba rea se duce ca glontul.
Ce sa naste p-intuneric trebuia sa se vaza la lumina.
Si boul are limba mare, dar nu poate sa vorbeasca.
De aceea
Taci, sa-ti fie casa casa si masa masa
Glumele sa-ti fie ca sarea-n bucate.
Ca sa nu-ti zica cineva:
Vorbe bune dar nesarate.
Nu e mestesug a gati mincare, ci e mestesug a o potrivi din sare.
Limba indulceste, limba amareste.
Cu rima mica se prinde pestele mare.
Vorba dulce mult aduce.
Povestea vorbii
Doi calatori intr-o vreme merindele ispravind
Si linga un sat p-o vale cu caii lor poposind,
Zise unul: - Tu sezi, vere, si mai ia seama de cai,
Ca eu ma duc l-acea casa sa cer o piine incai,
Ca d-alde alte bucate crez ca aici nu gasim,
Ci cu ce vom putea astazi sa sedem si sa prinzim.
Mergind el, vede muierea in miini cu un facalet
Stind, judecindu-si barbatul cu rastiri, cu grai semet;
Iar barbatu-i se virise pe supt pat, de frica ei,
Si se bocea cu glas mare, ca pruncii cei mititei.
Calatorul, de la usa aceasta scena privind,
Intre multa lui mirare zise muierii graind:
- Uciga-te crucea, drace! (Si se inchina mereu.)
Ia stai, femeie, asteapta, ce faci, pentru Dumnezeu!
Cum poti tu sa-ti bati barbatul? Oaie e el, vaca, tap?
Au nu stii ca el iti este dat tie sa-ti fie cap?
- Tocma d-aceea - ea zise - de-mi voi bate capul eu,
Cui ce-i pasa? Ca poci face ce voi vrea cu capul meu:
De-l voi lovi de perete or de vreun bolovan,
La aceasta n-are treaba sa ma judece Nan, Bran;
Dar tu ce cauti aicea, ia cara-te din ast loc,
C-apoi incarc facaletul in spinarea ta pe loc.
- Am venit - el ii raspunse - ca sa te rog de ceva,
sa ne dai turta or piine, de vei fi avind cumva,
Ca am ispravit merindea ce o aveam pentru drum,
Nici ata n-am tras prin gura de aseara pin-acum.
- Piei d-aci! - zise muierea - daca ai fost cersetor,
Ce ai venit la casa mea sa te faci judecator?
Si cu zicerea aceasta, asupra-i se repezi,
Ca sa-l faca mai cu pofta in acea zi a prinzi;
Care de nu fugea-ndata, precum venea ea sa dea,
Vro citeva facalete in spinare-i gramadea.
Ducindu-se el in fuga si la celalt ajungind,
Cite i se intimplase le spuse toate pe rind;
Iar tovarasul sau rise s-ii zise: - Geaba traiesti!
Nu stii sa te porti, fratie, cu firile omenesti;
Si cu tine mor de foame! Dar sezi tu, eu sa ma duc,
Si sa vezi acum indata bucate cum iti aduc.
Dupa ce zise el asfel, pleca s-acolo mergind
Gasi pe muierea inca pe barbatu-si judecind.
Stind el si privind din usa, zise: - Ba prea bine, zau!
Esti buna de-l lasi sa plinga s-ingadui sa-ti stea buzau;
Dar nu ca la satul nostru, cind il vede supt pat tras,
Ti-l imboldeste s-il bate pana nu mai scoate glas,
Ba inca ii porunceste si ii zice hotarit
Sa-i cinte si cocoseste cum sta acolo virit.
Cum il auzi muierea, lasa acel facalet
S-incepu sa-l imboldeasca cu un bat mai lungulet,
Dind si strigind catre dinsul: - Dar nu taci, ma, n-auzi tu?
- Nu tac, fa, nu - el raspunse catre ceea ce-l batu -
Ca nu-s muiere ca tine, ci-s inima de voinic,
Bate-ma oricit iti place, ca asta eu tot o zic.
- Iarta-l, - ii zise streinul - e sirmanul natarau!
Nu stii ca este o vorba, degeaba bati fierul rau!
Tu ii zici rasa, el tunsa, si niciodata nu poti
Prostia cea din nascare din capul lui sa o scoti.
Pe cind zicea el acestea, femeia stind s-ascultind
Se-ntoarse catre barbatu-i s-ii zise cu cuvint blind:
- Ai vazut tu om de treaba, cuminte si intelept?
Ai auzit vorbe bune? Asculti cum judeca drept?
De ce nu avesei, Doamne, parte d-astfel de barbat,
Sa ma las el sa ma bata, iar nu eu sa stau sa-l bat?
Vazind streinul acuma ca femeia s-a-mblinzit,
Socoti ca este vremea sa-si capete de prinzit
S-ii zise: - Te-as ruga, draga, de ti sa-ntimpla cumva
Vro bucatica de piine, or turta, or altceva,
Sa-ti faci pomana cu mine, ca s-aseara n-am cinat,
Am avut ceva merinde, dar cu drumul s-au mincat.
- Bucuros, ea ii raspunse si scoase turta pe loc,
Ii dete totdeodata si friptura dupa foc.
- De vei - urma ea a-i zice - aici sa sezi sa prinzesti,
Iti dau lapte dulce, acru si zmintina de poftesti.
- Ba, ba destul - el ii zise - si iti foarte multamesc,
Calu-mi este la pasune s-acolo merg sa prinzesc.
Asa el de la femeia prinzuletul cistigind
Si la tovarasul care il adasta ajungind,
- Iaca prietine, - zise - daca stii cum sa te porti,
Bucatica chiar din gura lupului poti sa o scoti.
De aceea zice:
Cu o lingura de miere mai multe muste prinzi decit cu o bute de otet.
Nu te amesteca nepoftit in vorba altora.
Ca
Nepoftitul scaun n-are.
Unde nu-ti fierbe oala, nu-ti baga lingura.
Nu te amesteca ca mararul in toate bucatele.
De multe ori gluma injura muma.
Si
Gura aduce ura.
Nu vorbi pe dintregul ca baba chioara.
Ca sa gaseste vreunul de
Iti umfla ceafa de pumni si spatele de ciomege.
Si
PinĂ¢€™ la imparatul, rabzi incaieratul.
S-apoi
Bataia si ocara nu se intoarce niciodata.
Sarpele, pina nu-l calci pe coada, nu sa-ntoarce sa te musce.
Furnica cit e de mica si tot, daca o calci pe picior, capul isi ridica si te pisca.
Insa
Sa vorbeasca si nea Chilom, ca si el e om.
Toata paserea pe limba ei piere.
(O sluga flecara pe unde slujise)
O sluga flecara pe unde slujise
Toti tot il batuse si tot il gonise,
Incit dintr-aceasta prea rau ajunsese,
Hainele pe dinsul toate sa rupsese.
Un negustor astfel portul prost vazindu-i,
Odata-ntilnindu-l l-a-ntrebat, zicindu-i:
- Ce o fi pricina de nu-ti merge bine?
Ca eu te stiu inca de copil pe tine,
Betiv, curvar nu esti, carti nu joci, imi pare,
Cum putusi ajunge-n asa proasta stare?
De ce nu-ti viri capul la vrun om de treaba
Si tot umbli razna pe drumuri degeaba?
- Jupine, - el zise - nu-mi e alta vina
Decit caci spui dreptul e toata pricina.
Minciuna nu-mi place, vorbesc adevarul.
D-aceea orunde ma pisez ca marul
Si ma dau indata pe poarta afara,
De nu-mi gasesc locul si pacea in tara.
Ii zise lui omul, auzind aceste:
- Ca spui adevarul nici un rau nu este,
Asa sluga mie chiar imi trebuieste
Si de vei, d-acuma vinĂ¢€™ de te tocmeste.
Sa tocmira-ndata si se invoira,
In doua-trei vorbe zapisu-ntarira.
Deci il lua omul ca sa-l procopseasca
Si pleca cu dinsu-n piat sa tirguiasca.
Cumpara, ii dete un codru slanina
Si intr-o hirtie putina faina,
Zicindu-i: - Na, du-le acestea acasa
Si za sa gateasca ceva pentru masa.
El, daca se duse la a sa stapina,
Sa uita la dinsa, dindu-i-le-n mina,
Si vazind ca cata cam piezis din fire,
Incepu sa-i zica ei si sa se mire:
- Aolio! cu cauti chiar ca o gaina,
C-un ochi la faina si alt la slanina!
Ea cum il aude, luind furca, sare
S-il incarca bine cu ea pe spinare,
Strigind: - Auzi vorba! auzi fleac odata!
Tocma un ca tine de minĂ¢€™ joc sa-si bata!
Afara! afara! sluga blestemata,
Sa nu-mi calci in curte, ca-ti sparg capu-ndata.
El fugind pe poarta in drum se opreste,
Iaca si stapinul sau il intilneste.
Il intreaba: - Ce e? Ca l-a gonit zise,
Scarpinindu-si locul unde il lovise.
- Dar de ce pricina? - stapinul intreaba -
Pe buna dreptate, or asa, degeaba?
- Vaz eu, - el raspunse - e cum se vorbeste:
Cine spune dreptul loc nu-si mai gaseste.
Auzind stapinul din ce i-a fost plinsul,
Incepu sa zica asfel catre dinsul:
- Ba nu-ti e, sirmane, niminea de vina,
Ci gura-ti, flecara, este de pricina;
Sa spui adevarul alta sa-ntelege,
Nu de unul s-altul omul sa se lege;
Gura ta te bate s-o sa te mai bata
Daca ea iti este flecara odata.
Versuri Despre vorbire iarasi descarca versuri cuvinte cartea. Descarca poezii.ro cartea de dragoste versuri de dragoste versuri versuri cartea poeti romani Anton Pann versurile cine a scris.
Alte poezii de Anton Pann
