roversuri.ro
>
Litera E >
Eusebiu Camilar
>
Poezia Elegie de Eusebiu Camilar
Poezia Elegie
Hai, poezie, du-te la alte usi, caci eu
Nu pot sa fiu cu tine atat de fariseu,
Cu inima ascunsa sub zambetul de bonz...
De te-as sapa in piatra, in marmura sau bronz
Tot vei pieri odata cu amintirea mea,
Cand primul rand de frunze asupra-mi va cadea:
N-am nimerit cuvantul de clopot vestitor,
Cand l-oi rosti sa sune departe-n viitor
Necontenit sa cheme drumeti de peste zari,
S-aprinda noaptea focul batranei evocari;
N-am nimerit cuvantul cel cautat, de fel,
Sa-l foloseasca altii cetati zidind pe el
Sau prin puterea stransa in nepatrunsul nod,
Sa zvarla peste apa arcada unui pod;
N-am nimerit cuvantul ca o sageata lin,
Si sufletul de-aceea mi-i de amurguri plin;
N-am nimerit cuvantul ravnit, ce dainuia
In inima lui Cronos infipt pana-n prasea!
De-aceea, poezie, a fost prea mult si-atat...
Voi sta in prag adese cu lacrimile-n gat,
Cu bratu-n gol sedea-voi, o, preafrumoaso, cand
Si-n ploile de vara te voi zari dansand...
(“Poezii”, 1964)
Versuri poezie poezia literatura cuvinte autor. Romana poet versuri Elegie cuvintele cartea versurile poeziei cine a scris scriitor cuvinte scriitor versurile poeziei poeti romani Eusebiu Camilar scrisa de scriitor.
Alte poezii de Eusebiu Camilar
