roversuri.ro
>
Litera E >
Eusebiu Camilar
>
Poezia Sakuntala de Eusebiu Camilar
Poezia Sakuntala
Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,
La mii de ani lumina, ca-ntr-un adanc mister,
In fiecare noapte se intalnesc pe cer...
Intr-o clipita lanturi de departari strabat!
Patrund prin continente cu vant inviforat,
Oceane mai tacute ca piatra misca-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
Si azi imi pare Calea Lactee un mister...
Iar inspumatul Gange a puhoit pe cer!
Si parca niste umbre cu nalte carji de lemn
Vin din adancul noptii spre Gangele solemn:
Din muntii Himalaia, spre-un departat serai,
Sakuntala coboara in mohorat alai...
Cazu o stea, sau poate in Gange, mai curand,
A scanteiat deodata inelul ei cazand...
Si azi, zarind inelul, am inteles de ce
Luceafarul de ziua a fost si nu mai e:
Cum se goleste noaptea de-al Gangelui mister,
Ramane doar inelul Sakuntalei pe cer...
(“Poezii”, 1964)
Limba romana scrisa de versuri romana cuvintele scoala. Versuri Eusebiu Camilar scoala limba romana cuvinte versurile poeziei versuri descarca poezii.ro versuri versurile poezie poezia versurile poeziei poeti romani Sakuntala scrisa de.
Alte poezii de Eusebiu Camilar