roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Vlahuta
>
Poezia Icoane sterse de Alexandru Vlahuta
Poezia Icoane sterse
Privesc de la fereastra, ganditor,
Cum soarele se lasa-n asfintit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur si rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i sters;
Din nor bizare forme se desfac...
Cum le-as asterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc... Acum, parca-i un drac,
In haina de argint infasurat,
Sta drept si tine-n mana un stindard.
Acu-i un urs... dar iata... s-a schimbat...
I-un popa pletele-ncalcite-i ard.
O clipa-l vad cu bratele in sus,
Dar flacarile lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalta la apus,
Incet a noptii umbre se intind...
In pacea asta sfanta din amurg
Ce trist lucesc a cerului faclii!
Iar clipele vietii mele curg
Din ce in ce mai reci si mai pustii.
Scoala autor cuvintele cartea cartea scriitor romana poeti romani. Cultura literatura Alexandru Vlahuta versuri autor de dragoste poet scoala Icoane sterse versuri cine a scris.
Alte poezii de Alexandru Vlahuta